Pe de-o parte, mersul pe bicicletă poate fi o provocare în orașe mari precum Clujul, mai ales în perioadele aglomerate, ceea ce înseamnă că transportul zilnic necesită o atenție sporită.

Pe de o altă parte, însă, orașele mari oferă avantajul descoperirii orașului în ritm domol pe bicicletă, ceea ce înseamnă că poți să faci un mic „citybreak” (nu există un termen corespunzător în română, termen ce desemnează o excursie de vizitare și explorare artistică, culturală și culinară a unui oraș într-un interval scurt de timp, cum ar fi, de exemplu, într-un weekend) chiar în orașul tău, ceea ce mi se pare frumos.

Adică eu așa încerc să cunosc Clujul: mergând agale și admirând arhitectura clădirilor, cumpărându-mi chestii interesante de mâncare și trăind într-un ritm lent.

Deci, pentru mine, o bicicletă înseamnă atât o posibilitate de transport zilnic, cât și o metodă de distracție. Dar înseamnă mai de grabă distracție, întrucât stau aproape de muncă și prefer să merg pe jos. Totuși, mi-ar prinde bine o bicicletă, sincer să fiu (eram pe cale să-mi iau una, dar am zis că să merg întâi în concediu și după aia om vedea).

Eh, voi cum stați?