– De ce nu este păcat să îți schimbi religia?
– Dacă te naști într-o biserică ce are doctrine greșite și afli adevărul, nu este păcat să acționezi întru adevăr.
– Dar este vreo biserică bună?
– În Apocalipsă se spune că Isus a certat bisericile, spunând ba că una este prea fierbinte, ba că este prea călduță, numai una (cea baptistă, care pe vremea aia nici nu exista) fiind cea bună.
[…]
– OK, dar tot nu cred că înțeleg.
– Crezi în naștere și în botez?
– În nașterea unui Dumnezeu atemporal și omniprezent?
[…]
– Bine, bine, dar eu cred că sunt un om bun.
– Dar biserica nu are nevoie doar să fii bun, ci și credincios.
– Adică pentru a ajunge în rai, am nevoie de împlinirea cumulativă a acestor două condiții?
– Nu o spun eu, ci Biblia.
– Și dacă ar fi așa, ce fel de divinitate este aceea care are nevoie de sclavi? În fond, care este sensul nostru pe Pământ? Doar să-L preaslăvim?
– Da.
– Nu cred că am fost lăsați în univers doar pentru atâta lucru, cred că am fost aduși pe lume pentru noi, pentru a ne împlini umanitatea, nicidecum pentru a-l preaslăvi.
– ?!?
– O Divinitate care ne-a lăsat pe lume doar pentru a-L preaslăvi este cel puțin egocentrică și tiranică. Nu?
– Așa zice Biblia.

Mai poți să mai spui ceva? Când logica se termină, intervine Biblia. Păi nu?