Când am fost în Oltenia împreună cu un văr de-al meu am plecat într-o mică excursie pe caniculă, să văd şi eu ce s-a mai schimbat în mediul înconjurător al zonei, de când am fost ultima dată.

Am mers să văd un lac unde obişnuiam să ne bălăcim, puştani fiind. Când ne-am apropiat de lac am văzut un deal ros de eroziune, deal în care se văd straturile geologice.

Fostul lac, actualmente o baltă amărâtă s-a format într-o vale afltaă între dealuri. Când am fost ultima dată la el apa era destul de adâncă iar cărbunele adrea în pământ, încălzind apa şi înconjurând lacul cu fum. Peisajul era deosebit, ca şi cum te-ai scălda în lacul format la gura unui vulcan. Liniile roşii reprezintă nivelul apei (cât mi-l amintesc eu).

Din cauza căldurii pământul era crăpat. Dacă luăm în considerare şi eroziunea din zonă (pământul fiind destul de instabil), îmi dau seama că în zece ani totul va arăta complet diferit.

Un canal de drenaj, care străbate câmpurile aflate pe deal, s-a lărgit ajungând la dimensiunile unui şanţ măricel.

De lângă lac se vede şi exploatarea la suprafaţă a cărbunelui din acea zonă. Mă întreb cât de înaltă o fi maşinăria aia:

Pentru a conserva apa oamenii au construit, prin anii 1980 – 1985, o fântână acoperită.

Vestea bună ar fi că s-au copt murele.

Da, pozele sunt tot din Oltenia.