Tot de ieri, tot de pe tren: în compartiment, foarte corect și îngrijit aranjat era un moșulică de șaizeci și doi de ani, într-un maieu alb foarte curat, cu un prosop albastru și pufos cu care se ștergea de sudoarea căldurii pe capul cu părul alb tuns periuță, la fel ca mustața, și cu ochelari, cu aerul sever al unui fost milițian sau securist.

Ei bine, moșulică ăsta era un tip destul de solid, atât de musculos la mâini încât mi-a dat rușine, iar eu n-am brațele ca scobitorile. Dacă eu am vreo 45 – 48 de centimetri în brand, cred că moșul avea vreo 70. Pur și simplu, avea moșul niște bicepși pe el, de putea să taie un cireș sau un prun cu carata, pe cuvânt de nu.

Ba chiar, la plecare, și-a dat jos bagajele mici și grele, cu aceeași voluptate cu care îmi dau eu jos cele opt kilograme de ghiozdan, sau pe acolo.

Am rămas impresionat, pe cuvânt de nu.

Oare cum o să arăt eu la pensie, dacă o prind?