Motivul științific pentru care proștii se cred deștepți

Efectul Dunning-Kruger este o eroare de judecată prin care un om nu foarte calificat suferă de o superioritate iluzorie prin care-și supraestimează abilitățile. Această eroare de judecată a fost prima dată observată experimental (în mod științific, întrucât în mod empiric acest aspect este cunoscut încă din Antichitate) în 1999 de către David Dunning și Justin Kruger de la Universitatea Cornell.

Aceștia au postulat că efectul Dunning-Kruger este rezultatul iluziilor interne la oamenii necalificați și a percepției externe greșite la oamenii calificați, citatul cel mai relevant fiind acesta: “(auto)calibrarea greșită la oamenii incompetenți izvorăște dintr-o eroare de percepția a eu-lui, în vreme ce calibrarea greșită a oamenilor competenți izvorăște dintr-o eroare în legătură cu ceilalți”.

Cu alte cuvinte, efectul Dunning-Kruger explică Principiul Al Doilea al lui Robintel: Știu că nu sunt nebun. Despre restul am oarecare dubii.

În fine, mi s-a părut relevant să aflăm care este motivul științific pentru care proștii se cred deștepți, frumoși și stilați.

Desigur, și corolarele izvorâte din această teoremă sunt valabile, cel mai relevant fiind acela care spune că oamenii foarte calificați își subestimează competența și presupun, în mod greșit, că ceea ce este ușor pentru ei este ușor și pentru alții.

Vă dați seama, acest efect ne explică,de fapt, de ce ca țară suntem unde suntem, pentru că toți suntem deștepți și onești. Când, de fapt, știința ne zice altceva.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.