Aveam 22 ani când am plecat în Occident frământat de-o criză spirituală profundă, burlac în condiţia socială, dezamăgit sentimental, fascinat de universul spiritualității creștine, dar şi intrigat de geopolitica Europei orientale. Mă aşteptau înălţări nebănuite, provocările străinătăţii, dar şi căderi dureroase. N-am regretat niciodată drumul invers făcut, după 15 ani, dinspre Citadela cunoaşterii către cetatea acțiunii directe.

Mihail Neamțu în tinerețe

Simt uneori c-am fost alungat dintr-un paradis pierdut. Felix culpa. În locul liniştii sufleteşti de odinoară, trăiesc acum tumultul, stresul şi trepidaţia acţiunii de stradă. Jocul cu mărgele de sticlă — cearta universaliilor, bunăoară — a fost înlocuit de frământările antreprenoriatului politic. Din sfera înaltă a Unului m-am prăbuşit în lanţurile multiplului. Adam a căzut în timp, noi cădem în istoricitate.

Așa, doar, am descoperit lucruri fundamentale despre România: neo-iobăgia din mediul rural, sistemul mafiot controlat de clanuri baroniale, rețele politice care blochează investițiile și dezvoltarea zonelor sărace, sclavia oamenilor obligați să trăiască din pomenile boșilor politici. Înlăturarea acestor cumplite racile merită lupta unei vieți.

Mihail Neamțu