1. Când unii protestatari au devenit violenți, gloata s-a separat de ei. În zece minute, jumătate au plecat acasă. Ce n-au înțeles cei violenți este că o revoluție nu se naște așa.
2. Protestatarii violenți cu experiență s-au pus să scoată dalele de marmură de pe jos, să le spargă și să arunce cu bucăți ascuțite de piatră în jandarmi.
   1. Dar au fost primii care „s-au spart” când jandarmeria a intrat în acțiune pentru a opri violențele.
   2. Nu cred că, din ură pentru Iliescu, l-ar face sânge pe un jandarm. Nu înțeleg ce-i motivează pe cei care fac asta, zice-se, din ură pentru Băsescu.
   3. Eu nu m-aș fi gândit niciodată să smulg bucăți din caldarâm să le arunc în cap unora care protejează integritatea celor care nu protestează. Sunt, deci, un tip lipsit de imaginație?
3. Majoritatea oamenilor au protestat civilizat și non-violent. Cu toate acestea, unii au preferat o escaladare a situației. De ce nu se putea protesta civilizat? Cine are de câștigat din violență?
   1. Conform unei informații pe care n-am putut-o verifica de cu seară, presa raportează că mai multe magazine au fost prădate de hoți protestatari.
4. Toți jandarmii aveau burtă. Nu de la grăsime ci de la vestele de kevlar de pe sub geci. Tare.
5. Un moș cu o lumânare aprinsă în mână, din aia roșie și scumpă rezistentă la vânt, striga: „- Prindeți șobolanul!”. Am crezut că nu văd bine.
6. Sondaj: Câți non-microbiști au fumigene acasă? Că eu n-am.
7. Politicienii ne-au băgat în rahat. Și acum ne vând soluții ca să ne salveze.
8. Eu m-am simțit jignit să văd steagul României alături de pietre în zbor.

În loc de epilog:

Am facut glume toata ziua, dar acum vreau sa va spun ceva serios: nu exista nici o cauza in lumea asta la care sa ma aliez cu prostii. Nu exista nici o fapta buna care sa inceapa cu o sticla cu benzina. Dupa cum nu exista nici o functie care sa-ti dea dreptul sa injuri munca de 15 ani a unui om ca Arafat. Pot sa fiu cu el, dar n-am sa fiu niciodata cu cel care crede ca suta de lei la salariu se castiga in strada. Am iesit in strada o singura data: in 1989. Pentru libertate. Nu pentru bani. Nu impotriva taxei auto. Pentru ca sunt de dreapta si gandesc. Nu vad rosu inaintea ochilor, dar nici portocaliu! Asta e. Nu va place, semnati petitia sa ma pupati in fund!

Lucian Mândruță

P.S. Miță, să ne ierți. Epigonii zilelor de azi ne-au furat mințile și memoria.