Astăzi, de trei ori, am auzit expresia: mi-e și rușine că am umblat cu… Hmm, aveam și eu chestia asta, acum vreo 10 ani, dar apoi mi-a venit mintea la cap și astăzi cred că nu m-aș mai ține de așa ceva, dar să nu divaghez, ca de obicei.

Întrebarea mea, întotdeauna, este simplă:

– Ce a fost în capul tău?

Adică no, mie îmi pasă ce și cu cine fac, nu îmi permit luxul de a fi neglijent în primul rând față de imaginea mea asupra propriului sine (sau sinelui, dar am zis să fiu mai explicit decât atât, să folosesc un ton mai puternic, dar iarăși divaghez). Sincer, nu prea înțeleg cum, de la o anumită vârstă, încolo, mai poți să umbli cu oricine, fără nicio jenă.

Să nu fiu iarăși criticat că vorbesc pe un ton prea absolut (Ana, ești pe fază?) spun doar că eu nu aș putea face una ca asta. Și nu știu de ce, dar cred că nu sunt singurul. Totuși, nu-mi dau seama dacă aceasta este regula, sau excepția.

Păreri, ceva?