"Infractorul", un tip mare, mușchiulos, brunet tuns scurt, tenul măsliniu, înalt, bine făcut mergea înainte, urmat de un agent de pază de la una dintre multele și obscurele firme de pază care pot acționa într-o gară.

Agentul de pază, un tip gras, bătrân și mai de grabă scund, era într-o situație cam limită, iar infractorul îl certa, spunându-i:

– Na, hai să-ți dau șpagă, bani, țigări, alcool. Hai, mă, că acum îți dau. Hai să-ți dau.

Se pare că agentul ăla de pază, într-un exces de zel, îi ceruse șpagă tipului ăstuia. Care tip n-a stat la discuții și l-a chemat la un pahar de declarații comune la poliția TF, idee care nu tocmai îl încânta pe agent. Sigur, infractorul (asta este forma de alint, că mi-a plăcut de el) se distra la maxim.

Plus că dacă se uita mai urât la paznic, acesta se făcea mic. Deh, v-am spus, matahală ăla era destul de mare.