Vizavi de eutanasierea câinilor comunitari, am văzut o fază mișto. De când s-a dat legea și de când a dat frigul, unele blocuri și-au luat cățel în primire și l-au luat în casă.

Astfel, într-un oraș oarecare, la un bloc oarecare era un cățel oarecare stătea și el și păzea scara. Nu mușca trecătorii ocazionali, nu-i lătra, nu-i mârâia, nu nimic. Stătea și el acolo liniștit, bașca se mai și ascundea când haitele de câini migratori treceau pe la bloc, atacându-l.

Dar acum e OK, nu mai doarme în frig, cu spaimă, nu-i mai fierbe sângele când e ger și nu mai este al nimănui.

Umanitatea a învins.