OK, sigur sunt căpcăun și îmi scapă mie ceva
OK, sigur sunt căpcăun și îmi scapă mie ceva, dar am văzut o fază aiurea. Eram la Poștă (era cât p-aci să sciu cu "p" mic) și înăuntru era un scandal monstru, din ăla cu promisiuni de dat afară, cu nesimțiri și rude decedate, cu sistemul care e de vină… Ce mai, era tacâm complet.
O femeie, tutorele legal al unei fete cu un puternic retard, se certa cu funcționara de la poștă că o cară cu fata în fiecare lună, din alt oraș. Deși, să vedeți fază, tot ce trebuia doamna să facă este o nenorocită de cerere. Bine, am înțeles că femeia de la poștă nu putea da bani, oricum, ci doar fetei în mână, în lipsa altui document care să spună altceva. Apoi m-am prins: femeia nu vroia să facă cerere, fiindcă automat s-ar fi știut că ea a luat banii fetei.
Așa, ar fi vrut, eventual, să ia banii fără să fie ea automat cea ce încasează suma. Ca să poată să-i spună fetei (nu e fie-sa) că nu i-a venit pensia de urmaș sau ce era aia. Voi vă dați seama cât jeg era acolo? Adică, no, dacă ar fi vrut să ia banii fără stres, ar fi avut câteva metode: procură specială, cerere bazată pe documentele conform căreia este tutorele legal al fetei, etc. Dar nu, doamna a zis că merge și așa…
Nici nu știu să spun cât de tare m-am ofticat.
Lasa un raspuns