Poate unii au uitat, așa că ține și de datoria mea civică să aduc aminte, să ne aducem împreună aminte despre niște ciudate aspecte ale cotidianului de acum 20 de ani. Asta doar ca să vedem de unde am venit și pentru a ști unde suntem.

De exemplu mai țineți minte pâinea cu gust și miros de combustibil (benzină sau motorină)? Pe atunci se spunea că e de la transport, ceea ce era fals, iar puții care știau adevărul tăceau complice. Pâinea avea gustul și mirosul acela datorită cuptoarelor în care era făcută, de cele mai multe ori în condiții insalubre.

Sau, la fel, cine își mai amintește astăzi despre penuria de pâine de sărbători? Atunci, de fapt, se vedea capacitatea de producție sau, mă rog, incapacitatea. Pentru că nu erau bani, nu se putea investi în mijloace de producție care să facă față și unui mai mare număr de comenzi.

Poate unii au uitat că prin 1995 România a exportat grâu pe la vreo 110 dolari pe tonă și l-a importat, cui girul ministrului agriculturii al vremii, la 130 de dolari de la americani. Mă rog, n-am ținut minte detaliile. Știu doar că la televizor s-a spus că o să avem o producție bună de grâu, s-a vândut nu știu cât grâu, s-a anunțat la televizor că producția e slabă, s-a importat mai scump decât prețul la care am exportat. Îmi amintesc treaba asta pentru că atunci n-am înțeles ce se întâmplă. Acum mi-e evident că cineva avea niște milioane de dolari din comisioane.

Sau poate unii au uitat anii în care inflația era cam de 50% pe an, de vedea pe zi ce trece că banii au o valoare mai mică. Sau poate s-a uitat de rațiile de mâncare, în special la pâine, de se lua pe cartelă.

Și noi spunem că e criză…