Mă pune naiba să merg prin piață, pe seară. Și văd că ăștia vând porumbul știuleți la 1,5 lei bucata. Ce face? Păi ce, e mai scump decât bananele din America de Sud? Pfuai, așa jecmănire pe față m-a scos din sărite.

Mă duc la un nene care avea porumb:

– Un leu și cincizeci bucata?

– Da.

– [M-a pufnit râsul instantaneu.] Mda, la mine acasă e 50 de bani.

– Trebuia să vă luați de acasă.

– Apăi mie nu-mi trebuie porumb. Dar nu pot să nu remarc prețul nesimțit.

– Domnule, n-ai mai mâncat dumneata porumb din ăsta.

– [Râzând.] Cred și eu, la așa un preț clar n-am mai mâncat.

Mă întreb dacă, totuși, cumpără cineva la prețul ăsta absolut exagerat. Porumbul de pe știulete nu costă mai mult de treizeci de bani, ținând cont de prețul la kilogram. Oare speculatorii ăștia nu merită bătuți cu parul în spatele curții?

P.S. Dacă-i spun lui unchiu-mio cât valorează porumbul din bătătură, amețește săracul. Că a pus vreun hectar.