Revoltă în bloc
De când muncesc, am învățat o treabă bună: „Don’t fix it, if it ain’t broken” (nu-l repara dacă nu e defect) și cred că multă lume, toată lumea, trebuie să învețe, mai devreme sau mai târziu, treaba asta.
Ei bine, acum vreo o lună pune administratoarea afiș că să fim acasă, nu știu ce, fiindcă vin unii să modernizeze instalația de încălzire din bloc, să pună supape de aerisire și tot. Așa că am încercat să mă conformez, rugându-l pe proprietar să se ocupe dumnealui că eu n-o să fiu în Cluj.
No, într-o zi, urcând pe scări, aud gâlceavă prin bloc:
– Cine este?
– Nu-l cunosc.
– Și de ce nu deschide?
– Poate n-o fi acasă?
– Cum să nu fie acasă? Lasă că știm noi că se simte cu musca pe căciulă și nu vrea să deschidă!
[…]
– Nu se poate, domnule, așa ceva! Noi plătim încălzirea și nu e normal să stăm în frig fiindcă așa vrea el. Este un abuz. Mai bate o dată în ușă, poate deschide!
– Revoltător. Câtă nesimțire și nepăsare.
– Și ne ține la ușă ca pe proști.
[…]
Ce au ăștia (?), mă gândeam. Și, mai ales, cu cine? Dar nu dau prea multă importanță, așa că îmi văd mai departe de urcatul scărilor. No, ajung sus, gâlceava părea a se fi potolit. Când colo, vreo trei vecini băteau abitir la mine la ușă. Era ceva dacă le și deschidea cineva, că eu stau singur. Așa:
– Bună ziua. S-a întâmplat ceva?
– Ne scuzați, nu știam că Dumneavoastră stați aici.
– Păi no. Ce s-a întâmplat?
– Știți, n-avem căldură la baie.
– Uitați care este problema. Ca și anul trecut, am fost sechestrat în casă tot weekendul ca să nu fiu față palidă și să-i dau drumul la căldură în bloc. Am aerisit instalația la baie de trei ori sâmbătă, de trei ori duminică, de dimineață azi și vreau s-o aerisesc și acum la prânz. Dar nu cred că o să meargă. Îmi pare rău, dar nu văd cu ce greșesc.
– Am înțeles. Puteți să puneți bilet la Administrație în poștă, să știe.
– Da, până în data de 19. Asta înseamnă că prin 20 se va uita cineva.
În weekendul trecut vroiam să plec din Cluj. Vă dați seama cum i-aș fi putut trolla? Mai ales la ce frig a fost! Oricum, aștept să mă sune să stabilim când să vină să vadă că defecțiunea este pe returul coloanei de apă… Nu de alta, dar aș vrea să plec un pic din Cluj.
Bonus: oricât de distractivă este povestea asta, lăsând la o parte țurțurii de pe „alocuri”, treaba asta are și o parte delicată. Ieșind din casă, după faza asta, aproape de ușa mea era un moșulică cu urechile clăpăuge, părul alb și vâlvoi, îmbrăcat doar într-o pijama spitalicească. Dumnealui încearcă să vorbească cu mine, făcând un vădit efort de dicție.
Inițial, am crezut că e beat, dar mai apoi, când l-am văzut mergând, am înțeles că dumnealui suferă de o boală degenerativă la nivelul sistemului nervos central, probabil Alzheimer, și cred că i-a luat o jumătate de oră doar să urce patru etaje…
Cam trist.
:)) Greu sa fii batran. Blocul e universul lor, asta e… si se agita foarte mult pentru fel de fel de chestii. Tare faza cu „lasă că știm noi că se simte cu musca pe căciulă și nu vrea să deschidă!” :))
Au și oamenii dreptatea lor. E frig în baie.
Mai …oamanii la batranete au pasarelele lor tu ai doar o munca pe caciula….deocamdata:))
Ce căciulă? =))
Eu port caciula…ca sunt cam cu sinuzita praf:)
Cu sinusurile, adică. 😛 Sinuzita este o boală.
Cand racesc mi se infunda sinusurile…..caile respiratorii si pana imi trece ma cam chinui cu respiratul….!
Așa m-am gândit și eu. 😀
Dar sunt mijloace de prevenire precum caciulita…evident fara musca pe ea=))