M-am trezit azi dimineaţă extrem de energic, după buna lectură de aseară, aşa, pe la 8,53am. Am pornit computerul, am citit mailurile repejor şi m-am pus pe treabă, care treabă nu merge fără cafea.

Din cafeaua la ibric turcesc făcută de tata iau şi eu o parte şi m-apuc de treabă. Ceva mai încolo vreau nişte apă, că deh, e cald. Surpriză. Nu curge apa. Normal, mă oftic. Scriu de zor la disertaţie, beau cafea, fumez, etc. Se face ora 11 când trebuie să urc până la facultate, la propriu.

La Petroşani universitatea este pe deal şi ai de urcat vreo 208 trepte, dacă nu mă înşeală memoria. Deci, trebuie să urc dealul. Vrea să mănânc. Nope. Nu pot să mănânc dacă nu mă spăl pe mâini, iar apa nu venise. Deci fără mic dejun astăzi. Bun. Simt că mă trece oareşce pe la maţ. Dar fără apă? Şi pe căldura asta? Zic pas.

Aşa că plec la facultate. Îmi văd de treabă acolo şi mă întorc acasă. Apa nu venise. Şi nici nu mi-a dat prin scăfârlia asta a mea de geniu pustiu dar cam aiurit să iau naibii o sticlă de apă, mai ales că afară este foarte cald. Aşa că, deprimat, intru în camera mea să mă pun la computer şi să-mi văd de treabă.

Şi atunci am văzut că mâţa are apă, multă apă, în vasul ei. Şi de-atunci mă bântuie nişte gânduri, mai egosite aşa. Ea oricum doarme şi nu cred că se supără dacă beau şi eu o gură – două. Deci? Să îi beau din apă? Să nu o fac? Mi se fâlfâie de potenţialii viruşi (nu prea sunt care să se ia între specii), setea omoară mai repede. Deja delirez. De sete! Merg să cumpăr nişte apă!