Mie nu-mi place aglomeraţia. Deloc. Nu m-aş muta în Bucureşti, de exemplu, nici bătut cu soba încinsă pe spatele ud… Şi no, azi am mers la piaţă, pe la ora 11…

În primul rând trebuie să precizez că este atât de frig încât nici ciorile nu zboară. Aşa de frig este încât unii încercau să pornească un ştift de Dacie din 1374 ÎEN cu o butelie de N₂CO₂… Pe stradă erau cam 10 oameni, ca stâlpii de telegraf. Unul aici altul la 50 de metri…

Este atât de frig încât te arde pe piele, te ustură rău… Nici câinii nu mai umblă pe stradă decât dacă îs îmblăniţi bine. Este extrem de frig. Temperatura scade noaptea până spre -25^oC. Frig cu ţuţuri la nări nu altceva.

Intru într-un magazin de carne să iau nişte pulpe de pui. Pustiu frăţie… Acum 2 săptămâni acolo era omor, apocalipsă, holocaust care ce să cumpere. Acum era linişte ca-n conturile bancare. Pustiu ca-n Siberia (bă Putin, mă-ta mai trăieşte?) nu alta. În faţa mea era o babă, pe sistemul palton de piele cu blană de nurcă la gât, aureturi, etc. Şi scoate un bon de vreo 7,2 lei.

Şi ia un unt de 250 de grame pe la 3,2 lei. Smântână vrac de 3 de lei (e groasă rău smântâna aia şi bună în draci). Şi o bucată de brânză. Iniţial vânzătoarea luase cea mai mică bucată, care era vreo 4 lei. Dar tanti nu avea şi a spus că să o taie în jumătate. A mai pus ea 1 leu şi a plecat.

No, io amu nu precizam astea dacă tanti nu se băga în seamă cu mine:

– Ştiţi, io mai am brânză acasă…

– Da, e OK. Spun eu.

No, io nu cred că sărăcia este o boală. Nu mi se pare că ăia săraci au haine gri şi viaţă gri şi că put, cum era un articol pe net. Tanti asta nu era săracă (după port, etc). Cred că era doar proastă. Nu mă interesează cine ce cumpără, ce bani are şamd. Nu este problema mea. Şi dacă nu mă interesează consider că este de prost gust să-mi oferi explicaţii. Nu mă interesează. Punct.

Dar nu asta vroiam io să zic…

Îmi fac cumpărăturile şi plec din magazin. Ajung afară şi mă uit la tarabe după nişte morcovi să facă frate-mio Rolly M o ciorbă. Stupoare. Şoc. Groază! Dezastru ecologic. În Piaţa Centrală din Petroşani la ora 11 era un singur om care vindea la tarabe. Unul singur.

No, pentru că-s om bun, am avut norocul să aibe şi morcovi. Şi am luat un kilogram. Dar ce morcovi am luat nu vă pot descrie… Îs morcovi d-aia de-i arunci în sus şi se împlântă în tavan. Aşa îngheţaţi erau că riscam să iau amendă pentru port ilegal de arme albe. Piroane, nu altceva. Tari ca fierul. Ţăpuşe anti-vampiri nu alta. Beton, ce mai… Nu-i puteam ţine în mână ca să nu mă fac cu nişte degerături…

Tipul era localnic şi cât de cât obişnuit cu frigul ăsta dar cei de la câmpie stăteau toţi nu ştiu pe unde, că nu-i văzusem. -15^oC la prânz nu-i pentru oricine. În fine ce vreu eu să zic este că mi-a plăcut la piaţă că era pustiu.

Sociopat mic ce mi-s io…