În data de 4 August 2009 în The Telegraph a apărut un articol numit "A sustainable future for coal?" despre o tehnică experimentală de a converti cărbunele în gaz metan. Eu cred că ei sunt în urmă cu ştirile. Pentru că, umblă vorba prin anumite cercuri bine informate din Valea Jiului, Guvernul României a dat americalinor încă de acum dtrei sau cinci ani cărbunele (huilă) din Vale.

Ştiam de tehnica asta încă de acum ceva vreme, de când mi s-a povestit cum se făceau prospecţiunile geologice pentru determinarea eficienţei conversiei din cărbune în gaz. Ba chiar am şi scris despre asta în 20.11.2008 într-un comentariu la articolul "Lăsaţi bestiile să moară de foame". Tehnica este simplă, se injectează apă caldă cu sare în straturile de cărbune aflate la adâncime mare (500 – 700 de metri) iar, din cauza condiţiilor de temperatură şi presiune (printre altele), nişte reacţii chimice transformă cărbunele în gaz.

Mai mult, aceasta este cea mai ecologică şi economică metodă de a exploata cărbunele aflat la adâncime, care altfel ar avea costuri de extracţie destul de mari. Dioxidul de carbon rezultat în urma reacţiilor nu ar fi eliminat în atmosferă (cum se întâmplă prin arderea directă a cărbunelui în cuptoare) ci este reţinut în pământ, în pungile de gaz. Practic, prin gazificarea cărbunelui doar câteva procente din masă se transformă în CO₂, mult mai puţin decât prin arderea în cuptoare.

Desigur, noi nu putem face asta că deh, nu e treaba Guvernului să se ocupe de independenţa energetică a ţării ăsteia nenorocite. Morala este că până au aflat englezii de gazificarea cărbunelui noi l-am şi dat pe al nostru că nouă şi aşa nu ne trebuie, doar ruşii ne dau ieftin de tot… Oricum, mie faza asta îmi seamănă cu cea a platformei continentale a Mării Negre, pe care am dat-o cu 16 ani înainte să o avem…