Tramvaiul foamei

Se făcea, ca prin vis, că circulam cu trenul pe ruta Cluj Napoca – Târgu Jiu și că, să vedeți fază, trenul s-a oprit brusc în comuna Aurel Vlaicu. Eh, după vreo 45 de minute aud, ca prin vis, că ăia care mergeau spre o anume destinație, printre care și eu, trebuie să coboare fiindcă vom fi pescuiți de un alt tren.

Faza era cam așa: ni se stricase locomotiva și conductorul, un domn, un profesionist, a oprit în prima stație (pentru că macazurile de la ieșirile și intrările din stații pot permite folosirea ambelor linii, dar divaghez). De acolo am fost pescuți de trenul accelerat Iași – Timișoara Nord, în speță o "săgeată albastră" (a se remarca ironia vizavi de Aurel Vlaicu).

No, nu știu ce a fost în inima celui de al doilea conductor când a trebuit să-și umple trenul. Adică, no, săgeata albastră avea doar două vagoane amărâte, noi eram o hoardă întreagă. Așa că, evident, trenul accelerat  a mers destul de încet, întrucât avea și foarte mulți pasageri în picioare, de unde și denumirea dată ad-hoc de tramvaiul foamei. Plus că ne țineam de bășcălii, mai ales când au venit controlorii să ne întrebe de bilete. După atâtea peripeții era clar că eram frauduloși, nu?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.