Am obosit să mă tot lupt cu ideile preconcepute despre mineri şi despre Valea Jiului în general. Am obosit să citesc tot felul de comentarii scrise în necunoştinţă de cauză. Am obosit să mă tot lupt cu morile de vânt. Mi-e greaţă.

1. 1990 – 1995

Da, ştiu că au fost mineriade. Corect. Da, s-a greşit. Corect. Dar nu toţi minerii sunt nişte brute, nişte bestii. Din contră. La Bucureşti au fost 10,000 de mineri, din 46,000, câţi erau la începutul anilor 1990. Între timp s-au făcut disponibilizări masive iar astăzi au rămas doar vreo 10,000 – 15,000, adică aceia suficient de inteligenţi încât să ţină la locul de muncă. Adică aceia suficient de inteligenţi încât să nu pună botul la vrăjeala lui Iliescu.

Îi rog pe cei mai în vârstă un pic să-şi aducă aminte circumstanţele în care s-au produs mineriadele. Ion Iliescu i-a chemat pe mineri la Bucureşti. Ministrul lui al transporturilor a dat ordin ca trenurile să nu fie oprite în staţii. Ion Iliescu a pus toată mârşăvia la cale spunând că democraţia este în pericol. Minerii ăia s-au dus la Bucureşti ca să apere democraţia, pentru că aşa le-a cerut Iliescu. S-au dus pentru că li s-a spus că dacă n-o fac oamenii care au murit la revoluţie au murit degeaba.

Minerii care au venit la Bucureşti au greşit că au avut încredere în Ion Iliescu şi în afirmaţiile acestuia. Au greşit când au crezut că luptă pentru drepturile colective ale tuturor. Dar, şi asta este important, doar un sfert dintre ei au făcut deplasarea. Aceia dintre mineri care au fost la Bucureşti nu mai sunt astăzi printre cei ce lucrează la mine.

Şi-apoi de ce i-am condamna pe niste foşti mineri dacă cel care a pus toată treaba la cale, Ion Iliescu, a scăpat necondamnat?

2. 1996 – 1999

Ultima mineriadă a avut loc în 1999 şi era foarte previzibilă, dealtfel, pentru că oamenii s-au săturat să fie abuzaţi. Guvernul lui Ciorbea a închis o serie de mine. Ei bine, închiderea s-a făcut cu cap, în mod opus, în sensul că s-au închis acele mine care erau şi cele mai rentabile. Cele care sunt dificil şi periculos de exploatat au rămas deschise.

Pur şi simplu CNH a devenit, începând cu 1990, principala maşină de spălat bani a guvernelor care s-au perindat la conducerea ţării. Nu ştiu câţi dintre Dvs. ştiu faptul că este o linie telefonică directă de la CNH la Primul Ministru. Sau că infrastructura de calcul al CNH este obiectiv strategic naţional.

Din CNH s-a furat foarte mult. Multe vile au răsărit peste tot. Dar acestea nu sunt ale minerilor, ci ale celor care au avut, într-un fel sau altul, legătură fie cu Guvernul, fie cu cei de la conducerea CNH. Cred că în jur de 30 de patroni din Vale sunt încă la închisoare pentru tunurile date. Dar ei au rămas cu banii.

Pur şi simplu oamenii nu mai vroiau să accepte abuzurile Guvernului. Adică Guvernul, indirect, fura, iar ei pierdeau locurile de muncă, pentru că, vezi Doamne, CNH nu este rentabilă. Pur şi simplu este o porcărie treaba asta. CNH poate fi rentabilă, dacă Guvernul ar urmări acest lucru. Însă pentru asta este nevoie ca funcţiile de conducere din cadrul Companiei să nu mai fie oferite clientelei politice ci să fie date în funcţie de merit, lucru care nu se va întâmpla niciodată. Salariile şi beneficiile sunt prea mari. De aceea s-au răzvrătit oamenii atuci. Pentru că unii furau (a se citi cei mari) iar ei plăteau cu locurile de muncă.

Mai mult, prin acţiunea voită a Guvernului, acesta şi cele care au fost până la acesta, CNH nu şi-a putut plăti datoriile. Nici către bugetul de stat şi nici către autorităţile locale. Poate îmi spune şi mie cineva cum poate primăria din Petroşani, de exemplu, să facă o dezvoltare a zonei fără cele câteva milioane de euro pe care trebuie să le primească de la CNH. CNH datorează Consiliului Local Petroşani, vin cu un exemplu doar, o sumă de bani mai mare decât bugetul pe un an al întregii urbe. Şi treaba asta se întâmplă şi la Petrila, Vulcan, Lupeni sau Uricani.

3. Este jale mare aici în Valea Jiului

Oamenii nu au alternative. Ori lucrezi la mină, ori nu lucrezi deloc. Pentru că nu ai unde. Este uşor să vorbeşti despre laşitatea oamenilor de aici. Oameni care nu vorbesc despre condiţiile imposibile din mine. Dar ceea ce le scapă multora este faptul că minerii fac totul pentru familiile lor. Îşi riscă viaţa, zi de zi, ceas după ceas, pentru ca familiile lor să aibe o bucată de pâine să pună pe masă.

Nu, domnilor, minerii de azi nu sunt nişte brute. Nu ştiu de câte ori a apărut Valea Jiului la ştiri cu omoruri şi alte de-astea, în ultimii 10 ani. Nu cred că a apărut de mai mult de 5 ori. Şi vorbim, totuşi, de o populaţie de 150,000 de locuitori.

Mai mult, oraşele Văii sunt extrem de liniştite. Poţi să te plimbi noaptea prin oraş fără teama că ţi s-ar putea întâmpla vreun rău. Încearcă să faci asta în Bucureşti, de exemplu, să vedem dacă te ţine.

4. Lămuriri necesare

În Valea Jiului nu creşte mai nimic. Pentru că este fie prea cald, vara, fie prea frig, primăvara, toamna şi iarna. Solul nu permite decât culturi de subzistenţă şi pe suprafeţe reduse. Pomi fructiferi n-avem. Pentru că la noi merele se coc la sfârşitul lui Octombrie sau începutul lui Noiembrrie, când dă bruma. Deci adio recoltă. La fel se întâmplă şi cu porumbul sau alte culturi. Rar când mai reuşesc unii oameni să mai culeagă o vie. Rar. Dar nici atunci strugurii nu sunt copţi cum trebuie, deci nu-i poţi comercializa.

5. Demagogie

Principalii angajatori din Vale sunt de la PNL (CNH) sau PSD. Eu am lucrat pentru un PNL- ist. Nu luam decât salariul minim pe economie. Şi, în genral, nu luam banii la timp. Asta nu mă deranja atâta vreme cât, totuşi, aveam un loc de mucă. Am lucrat şi pentru un PSD-ist de marcă. Şi am luat mai puţin decât salariul minim pe economie. Mult mai puţin. Mai puţin de jumătate ca să fiu cât de cât exact.

No, amu să vină unul dintre ăştia şi să-mi vorbească mie despre bunăstare, să pot să-l scuip în ochi. Să ştiţi voi de la mine că sclavagia nu a murit, nu, ea trăieşte în continuare în Valea Jiului. Oamenii muncesc în absolut orice condiţii pentru a pune pe masă o pâine cinsită. Absolut orice. Muncesc în condiţii inimaginabile. În mina Petrila Sud, de exemplu, la adâncimi mari se munceşte aproape dezbrăcat, din cauza temperaturii înalte. Cele mai elementare (da, ştiu) norme de protecţie a muncii sunt o glumă proastă. Pentru că risipa este la ea acasă.

Orice guvern de bun simţ ar fi putut moderniza o mină pe an, că nu vorbim de miliarde de euro aici. Singurul lucru mai groaznic decât situaţia din sistemul de sănătate sau decât starea drumurilor este sectorul de extracţie. Nu-mi explic de ce Guvernul acţionează aşa. Pentru că preţul energiei creşte, nu scade, pentru că independenţa energetică, vitală pentru dezvoltarea viitoare a ţării, nu poate fi realizată fără cărbunele de aici.

Vreau să ştiu cine sunt băieţii deştepţi din energie care aduc cărbune din Rusia sau Polonia şi în ce condiţii.

6. Ultimul să stingă lumina

Atât de nasoală este situaţia de la noi încât în câţiva ani Valea va ajunge un locaş al pensionarilor. Pentru că toţi tinerii vor pleca, în lipsa alternativelor. Unii oameni, printre care mă număr şi eu, fac glume triste pe chestia asta. Eu glumesc trist aşa:

„- Parcă şi văd faza. Pleacă toţi şi rămân eu şi un inginer de la Termocentrala Paroşeni. Şi iaca mă duc şi eu acolo să-mi arate care este întrerupătorul de unde se opreşte centrala. Omul îmi arată întrerupătorul în grabă şi pleacă, pentru că-l aşteaptă taxiul, care să-l ducă departe de Vale. Şi mă urc pe cel mai înalt turn de răcire de la termocentrală. Mă uit în jur şi privesc Valea pentru ultima dată. Sunt ultimul. Sting luma. Şi plec înainte să închidă ăştia şi Pasul Merişor, înspre Haţeg şi Deva.”