Iaca îmi făceam ieri rondul prin zona Piața Mărăști din Cluj Napoca, ieri pe la prânz. Se face verde și încep să traversez, iar de la jumătatea traseului încolo aud un cântec de nai.

Meloman find, cu o mână pe portofel și cu urechile ciulite, îl localizez pe om, îi dau un leu și zăbovesc o secundă pe lângă el să-i ascult cântecul duios și mușcător. Atunci am observat că avea o mână artificială. Apoi, când pe deasupra noastră trecea un avion ce tocmai decolase, omul s-a oprit și ne-a spus că trebuie să se oprească fiindcă nu-ți aude cântecul, fiind și aproape surd.

E ceva să-l vezi pe un astfel de om, să-l simți cântând.