Urgenţe în trafic

Astăzi a fost pentru prima dată când m-a oprit poliţia rutieră. Sincer vorbind, aveam emoţii, ca la orice început. A fost un control de rutină, mergeam regulamentar, centurile erau puse, şamd, deci n-a fost nicio problemă.

Când mergeam să alimentez la o anume staţie (nu la aia de care vă vorbeam) circulaţia era extrem de lejeră. Pe banda întâi erau parcate maşini, destul de răsfirate, aşa că circulam pe banda a doua. Pe contrasens era la fel, adică toată banda întâi era o imensă şi lungă parcare.

La un moment dat observ, cam la 200 de metri în faţă, cum în spatele unei utilitare de distribuţie (cunoscută sub denumirea generică de dubă) mergea o ambulanţă cu semnalele luminoase şi acustice pornite. Trag repede dreapta între două maşini parcate, să-i fac loc ambulanţei să depăşească, chiar peste linia dublă continuă, pentru că prin manevra mea simplă aceasta avea suficient spaţiu de manevră, următoarea maşină în spatele meu fiind la vreo 100 – 150 de metri.

Şoferul ambulanţei văzând că i-am eliberat de urgenţă banda mi-a făcut semn din cap. De asta am şi scris despre incidentul de mai sus, pentru că mi se pare ciudat ca un om să îmi mulţumească pentru că am făcut lucrul decent. Nu cred că ar trebui să se întâmple.

O altă urgenţă în trafic a fost când un maxi-taxi pentru transportul persoanelor s-a apropiat, claxonând continuu, de intersecţia de lângă Spitalul de Urgenţă Petroşani. A trecut pe roşu virând la stânga şi, deşi cei de pe contrasens aveau verde, niciunul nu a tăiat calea maşinii, care a trecut pe contrasens, peste linia continuă, pentru a duce o urgenţă medicală la spital. Plus că încă erau călători în maşină.

Cred că şoferul a acţionat corect şi decent. După cum mânuia maşina şi după conduita din trafic, avertizând ceilalţi participanţi că are loc o urgenţă mdeicală şi că are nevoie să i se facă loc, am certitudinea că este un şofer bun. A intuit perfect momentul când să treacă peste linia continuă, a intuit perfect că ceilalţi îl vor lăsa să vireze stânga şi aşa mai departe.

Poate că lumea asta mai are o şansă, dacă încă sunt oameni care nu sunt suficent de grăbiţi încât să interfereze cu salvarea vieţilor omeneşti.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.