Morala din seria de jocuri Fallout. Cu scuzele de rigoare pentru că am răspuns foarte încet la comentarii trebuie să mă apăr spunându-vă că, da, sunt un Fallout junkie. Pur şi simplu de când l-am pornit n-am mai putut ieşi din el. Mi-am luat o casă în oraş şi n-am bani de mobilă. Dar o să îi fac. Pe seară a fost şi mai grav, că aveam de măcelărit nişte furnici gigantice scuipătoare de foc.

Nu pot să descriu ce fain e jocul. Sau cât de fain merge (mă rog, acum e clar că am tot ce trebuie pentru el). Grafica este excepţională de-a dreptul. Mă plimb printre ruine postapocaliptice şi măcelăresc dihănii. Când mi-e sete beau o Nuka Cola radioactivă. când mi-e foamei mănânc o veveriţă pe băţ sau nişte carne de câine (hot dog, la propriu). Da, fac orice pentru a supravieţui.

Ideea jocului este că ai de făcut nişte quest-uri (am făcut câteva). Când mă fugăreau 2 supermutanţi am ieşit din joc. Că nu mai aveam muniţie deloc. Şi când mă uit la ceas ce credeţi că am văzut? Că este ora 4 dimineaţa. Cum trece timpul…