Delfinul, un dușman de clasă
În 1953 – 1954 pescuiam cu năvod (din) pungă lung de un kilometru și adânc de 80 de metri, după care îi pescuiam din pungă cu harponul (sau cu arme de foc).
Sursa: emisiunea Cu ochii în 4, TVR 1
În perioada aceea, guvernul Gheorghiu – Dej considera delfinul ca fiind un dușman de clasă. Și, sincer, nu știu dacă să râd sau să-mi fac sepukku de jenă…
Păi cum să nu-mi crească tensiunea?
dureros…nu stiu de ce am impresia că să mănânci delfini e ca şi cum ai mânca oameni
Mai de grabă aș mânca carne de om decât carne de delfin. Mă rog, ei n-au carnea comestibilă, ci erau omorâți ca să nu mănânce din peștele din mare.
🙁
Stii ca mie mi-a placut la nebunie Flipper 🙁
Și mie mi-a plăcut. Și sunt convins că delfinii sunt mai inteligenți și mai sociabili decât o bună parte dintre semenii noștri. Mai multă încredere am într-un delfin decât în mulți oameni.
La seppuku ar fi trebuit sa se gandeasca altii. In Danemarca, cred, s-a continuat traditia de a-i macelari just for fun.
Tot ce se poate, în Atlantic delfinii nu sunt pe cale de extincție.
imi pare rau pentru ce se intampla atunci dar asa este la toate vietatiile….”ucizi pentru a manca”….asa ca gheorgiu …gresea
Nu e chiar ucizi pentru a mânca, fiindcă am avut destule războaie.