Goanga
De cu seară băgam de zor la o exponată mișto din muzeu. Și numai ce aud niște zgomote necunoscute pe lângă mine. Cum să spun, simțeam că e ceva nașpa pe lângă mine, dar nu vedeam ce. Apoi, din cauza luminii, a început să sară prin casă, de eram tot leșinat pe la computer și mă scurgeam pe lângă tastatură.
No, după ce-mi revin, mă uit să văd ce naiba e pe la mine în vizită. Și-mi revin. Goanga aia mare era doar o biată lăcustă, nu mare:
Așa că, ținând minte ceea ce spunea Gabriela:
Am prins-o în mâini, și am scos-o afară din casă, intactă. Bine, un pic speriată dar, no, aia e.
Sunt niște insecte foarte drăguțe și total inofensive, de altfel 🙂
=D Nu sunt chiar inofensive, că ne papă recoltele. =D
Adică recoltele alea compromise? 😆 Dom\’ injiner, mă faceți să râd 😆 😆 😆
=D Păi no, ce-a mai rămas din ele, după grindină și caniculă. =D Sunt hilar de-a dreptul, nu? =D