După cum cel mai probabil știți deja, ieri am fost la team building, undeva lângă Gherla. No, ne-am întors în Cluj Napoca undeva înspre miezul nopții, așa că vă puteți imagina că nu aveam cum, omenește vorbind, să ajungem la Let’s Do It România la ora 8.

Mă rog, poate unele echipe au plecat pe teren la ora aceea, dar noi n-am putut, eram pre obosiți. Așa că am stabilit în ultimul moment că că ne vom întâlni la ora 9, care între timp s-a făcut zece. Adică, no, pe la ora 8 m-am trezit de-a binelea, pe la ora 8 și 20 de minute am plecat de acasă, la opt și jumătatea beam cafeaua la Kaufland (un Nescafe 3 în 1 care, senzațional, nu era fierbinte în draci, lucru care mi-a înveselit brusc ziua!)

Evident, am vrut să intru să iau niște saci de gunoi, dar era omor în supermarket, așa că m-am dus să-mi iau ceva de mâncare. Deja s-a făcut cam ora 9 când eram în stația RATUC așteptând o mașină care să mă ducă la Iulius Mall, cartierul general pentru municipiul Cluj Napoca.

No, mașina a venit pe la ora 9 și 20 de minute. Deja mă gândeam că parcarea o să fie pustie și că toți îs pe teren, iar eu aveam să rămân singur, de lache. Când colo, mașina, un troleibuz cu prelungire, era plină de tineri care, frumos, au coborât la Iulius Mall, odată cu mine.

Evident, m-am mai înveselit câd am văzut câtă lumea avea să participe. Odată ajuns, îl sun pe un coleg, cel care ne coordona, dar întrucât echipa ne era mică ne-am asociat cu echipa unui alt coleg ce nu a putut participa și, cu încă o echipă, ne-am asociat pentru a strânge un morman mai mare estimat pentru 15 oameni și 100 de saci.

Bine, ceilalți colegi de echipă au mers să mai ia pe cineva, așa că ne-am întâlnit la ieșirea din Cluj spre Dej. De acolo am plecat împreună spre localitatea Vâlcele, undeva spre comuna Bobâlna (dar n-am ajuns până acolo).

No, mergem până acolo pe drumul expres (european) E576 apoi pe drumul județean 109B, un drum într-o stare destul de nasoală, dealtfel. No, ajungem acolo și, la baza unor serpentine, vedem două mașini cu voluntari ai campaniei. Acolo ne primim tricourile și ne punem pe treabă.

Bun, acestea fiind zise, să ne uităm un pic pe harta următoare și vom vorbi despre fiecare site în parte, de sus în jos (fiindcă în jos este Clujul, deci am lucrat dinspre margine spre centru).

1. Site-ul întâi

Site-ul întâi și cel mai de la Nord (la care am fost noi) era așezat pe partea dreaptă a drumului, aproape de localitatea Vâlcele. Aici am strâns 14 saci de materiale din cele mai diverse: sticlă, PET-uri (în special PET-uri), metal, sticlă și alte deșeuri menajere. Practic, n-am găsit materiale neincinerate, exceptând câteva materiale de construcții.

În afară de câteva mirosuri de descompunere, nu prea au fost chestii grețoase pe aici.

2. Site-ul al doilea

Sau maldărul numărul 81169 conform cartografierii făcute de cei de la Let’s Do It România. A fost un loc dificil, râpa fiind situată chiar pe marginea drumului, spre pădure. La început am găsit plăci de azbociment, apoi lână și lemne, apoi scutece. Multe scutece folosite, saci întregi de scutece, nu așa. Suntem siguri că cineva, de la vreo instituție a statului, nu și-a făcut datoria și a depozitat acolo deșeurile astea nenorocite.

Pe aici am mai găsit o cantitate apreciabilă de PET-uri, câțiva saci de ambalaje din cele mai diverse, câteva bucăți de mobilier, inclusiv un pătuț de copil, pătuț greu de nu l-am putut eu ridica de jos, de a trebuit să cer ajutorul unui coleg.

Datorită scailor de rafie plini cu scutece folosite și a terenului accidentat, locul a fost dificil de abordat, în special datorită cioburilor de sticlă și a faptului că pământul era alunecos, dar în special datorită faptului că o parte din lână intrase în descompunere, având un miros specific precum și datorită faptului că unele scutece erau de-a dreptul împuțite.

3. Site-ul al treilea

Eu nu am lucrat aici, fiind detașat la cel de-al patrulea site. Din ce am văzut, s-au strâns multe materiale incinerabil și multe PET-uri, precum și câțiva scai de scutece. La fel, și acestea erau folosite. În total vorbim de vreo 10 saci, deși nu i-am numărat, ca să fiu sincer, ci doar am ajutat la transportul lor până la locul de depozitare al site-ului patru.

4. Site-ul al patrulea

L-am găsit din greșeală, când ne-am oprit să strângem câteva PET-uri aruncate aiurea pe marginea drumului. În pădurea de lângă site, pe lângă o bancă din lemn, era aruncate multe, foarte multe deșeuri. Credem că aceste deșeuri proveneau în principal de la aceeași instituție care a poluat și celelalte locuri, în special pentru că și aici erau aruncate multe scutece folosite, mai multe decât am putut noi să strângem folosind restul de saci de la organizatorii Let’s Do It România, sacii de 120 de litri de la colegii de echipă, precum și sacii de 30 sau 40 de litri pe care îi mai aveau aceștia.

Pe lângă scutece, toate cutiile de mazăre erau deschise ciudat, într-un anume mod rar prin care doar o mică parte din capac era perforată, parte având o formă mai de grabă pătrată și cu laturile cam de doi centimetri. Ciudat, nu? Plus că eu am strâns ambalajele metalice de aici, mai bine de doi saci, deci știu cam ce era pe acolo.

De asemenea, multe deșeuri erau ambalate în saci de rafie, așa că i-am transportat și pe aceștia până la locul de depozitare și, apoi, ridicare. S-au strâns aici cam 50 de saci, tind să cred că mai bine de două tone.

Partea grețoasă a fost când am băgat mănușa într-un scutec folosit și m-am murdărit. Atunci da, atunci chiar mi-a venit să vomit. Dar cum nu mâncasem clar n-aveam ce. În rest a fost OK, deși n-am avut cum să strângem tot. Interesant, credem noi, este că acest loc n-a fost marcat și dacă nu-l găseam noi nu-l curăța nimeni.

Din ce am înțeles de la un localnic, gunoiul a fost depozitat acolo într-o noapte.

Note personale

Asta a fost descrierea științifică, dacă vreți, a ceea ce am putut să facem astăzi. În 131 de saci era cam o mașină de gunoi, poate jumătate dacă ar fi fost comprimat. Ca și note personale, totuși, aș vrea să adaug că a fost mult mai fain decât mă așteptam. Bine, unii s-ar putea întreba ce naiba poate fi fain să strângi gunoiul. Nu aș putea spune, totuși.

Coechipierii, în total echipa având 2 fete de vreo 10 anișori, 4 femei și 6 bărbați, au fost oameni faini, ne-am înțeles frumos, treaba mergea bine, vizibil, iar vremea a fost faină. La soare era aproape ca o zi de vară, frumoasă în ciuda vântului puternic. Sincer, m-a plăcut la maxim, dincolo de cele câteva dăți când era să vărs. Știam cam la ce mă înham, deci nu mi-am făcut iluzii.

Vreau să spun că nu regret nicio clipă că am participat la Let’s Do It România 2010, în ciuda reticenței mele inițiale. Pot cu adevărat spune că astăzi a fost o zi bună, memorabilă. Și nu, nu prea am făcut poze, fiindcă atunci când ai mănușile de protecție în mână nu prea îți mai arde de poze.

Titlul se datorează faptului că deșeurile cu care m-am luptat azi erau scutece. Nu erau cine știe ce gunoaie, cât scutece acoperite cu PET-uri. Și cred că un număr mic de omeni sunt vinovați pentru mizeria asta, un număr mic de instituții etc. Pentru mine, munții de gunoaie ai României sunt munți de scutece și PET-uri.