Te uită, gunoi e cât gardul…

Pe străzi și-n natură privește,

Mai spune să strângă din ele

Și floarea să văd că-nflorește.

Și mână mârlanul spre ghenă

Să-l văd că-și ridică hârtia

Sau punga de cipsuri – totuna –

Aș vrea să stârpesc mârlănia.

Mai spune să-și stângă mizeria

Și vino să-mi fii aproape,

Să strângem în urma noastră

Ori gunoaiele or să ne îngroape.

Ce miros e aici în pădure

Sunt flori și e jeg împrejur,

Te uită, gunoi e cât gardul…

Și să m-apropii chiar nu mă-ndur.

Pe ziuă se vede mizeria,

Mă-mpiedic în doze de bere –

Te uită, gunoi e cât gardul…

Și e putregai ca-ntr-o rampă.

Eu nu mă mai duc în natură…

Gunoi e-napoi și-nainte,

Te uită, gunoi e cât gardul…

Nu râde… citește-nainte.