O străduță lăturalnică din Cluj
Nici nu e de mirare că m-am pierdut prin Cluj, ținând cont că mă fura peisajul. Și, mai mult, ținând cont că strada asta mirosea atât de bine a soc și a flori încât nările mele obișnuite cu pulberi urbane aproape că mă dureau.
Cu nesaț am tras aer în piept, pe nas, să simt mirosul primăverii, cu liliac înflorit, soc și câteva astfel de flori care, dintr-o dată, m-au revigorat și m-au făcut să zâmbesc. Era ca și cum aș fi descoperit la doar câteva minute de oraș un fel de templu al frumosului urban.
O străduță lăturalnică din Cluj
Fac pariu că cei care locuiesc pe această străduță lăturalnică se odihnesc al naibii de mine. Era atât de multă liniște încât auzeam câinii cum sforăie, auzeam furnicile cum ronțăie semințe sub pământ. Mă rog, ceva de genul.
Frumos îi Clujul.
Mai si mai e ceva care face liniste si cand merge pe straduta aia opelu ala argintiu ….am si eu unu stii cum e nici nu se aude…:))
Da, păi era pornit, dar nu se auzea. =))
Sunt foarte multumit de el si am o taxa anuala de 48 de roni:))
Lei. Nu roni. Urăsc termenul. Vrei să mă enervez și să-mi sară o rotiță de la cerebel? =))