Pot să înțeleg de ce oamenii iubesc Bucureștiul. Pur și simplu, în loc să ne facem concediul la Barcelona sau prin Grecia, anul acesta am fost în concediu la București.

Ne-am luat din timp bilete le Queen + Adam Lambert. Dacă n-am făcut nicio poză se pune că am fost? Revenind, de la Cluj-Napoca am călătorit la cușetă, aerul condiționat mergea, era curat, n-am avut nimic de comentat la adresa CFR și, chiar dacă am ajuns cu vreo două ore întârziere, la București eram odihniți, așa că ziua n-a fost pierdută și am putut să ne facem de cap lângă delta de la Comana. În București tocmai se anunțase caniculă, iar noi eram în mijlocul pădurii, unde era un pic mai răcoare. Frumos.

Seara, am luat masa la un restaurant din Centrul Vechi, nu pe străduțele cu bulină roșie, iar atmosfera a fost plăcută. Oamenii erau extrem de relaxați, în oraș era liniște, muzica nu urla, ci cânta în surdină, seara era plăcută, mâncarea bună iar berea rece. Frumos.

Printre altele am vizitat și Muzeul Satului, aproape de viitorul sediu DNA pe de Șoseaua Kiseleff. A fost foarte frumos, foarte interesant și cumva inedit. Am mai vizitat Muzeul Satului de la Peșteana, acum câțiva ani, iar experiența a fost diferită, pentru că ne-a pus în contact cu mai multe perioade istorice și cu mai multe arii geografice.

Dacă tot am fost prin zonă, ne-am plimbat și cu vaporașul prin Parcul Herăstrău, iar masa am luat-o, firește, tot prin zonă, la Hard Rock Cafe unde, firește, ne-am comandat chestii diferite și am gustat frățește din toate. Da, și am vizitat și Berăria H, cea mai mare din România, cu cred că din Europa de Est. Interesantă.

Meciul României de la Euro 2016, ultimul, l-am văzut în piscină la Therme, în Otopeni. A fost o experiență plăcută, apa a fost perfectă, dar mâncarea mi s-a părut cam scumpă pentru ce oferea. Ce-i drept, era miezul nopții, deci cred că și bucătarii erau mai grăbiți. Cel puțin n-am murit de foame, deci tot e ceva.

De fapt, singurul lucru care nu mi-a plăcut la Therme este toboganul de la nivelul 2, de la zona de familie, am uitat cum se cheamă. Pur și simplu, toboganul este prost gândit și am băut o groază de apă, fără să vreau. Apoi m-am trezit că m-am oprit la jumătate, din cauza unor turbulențe, sau ceva. Oribil, nu recomand.

Pe de altă parte, apa din bazinul mai scump a fost perfectă, iar în zona mai ieftină mi-au plăcut valurile.  Deci, la Therme sunt și bune și rele și puteți să alegeți ce vreți. Cel puțin pentru apă, m-aș mai duce.

Ținând cont că-n zilele când am fost noi era caniculă, într-o dimineață ne-am dus la grădina Botanică ce aparține de Universitatea București. N-a fost neapărat urât, cât părăginit. Parcul Dendrologic din Simeria este cu patru clase peste Grădina Botanică din București, iar Grădina Botanică din Jibou este, pur și simplu, într-o altă galaxie. Păcat, suprafața mare ar permite o bună amenajare.

Pe de altă parte, Grădina Botanică din București ne este neapărat urâtă, mai ales cu lacurile sale cu rățuște cu boboci și crap japonez grăsun, cu multitudinea de flori și grădina de roze de lângă sere! E fost o experiență!

Apropo de experiențe, mi-a plăcut mult la Mogoșoaia, mi-au plăcut aleile pierdute, umbrite, răcoroase, mi-a plăcut palatul de pe maul lacului și pontonul său înflorat, care-mi aduce aminte de Orșova din copilăria mea, mi-au plăcut oamenii care stăteau în iarbă, în hamac, la o bere, la o lectură îndestulătoare sau, pur și simplu, care se plimbau cu bicicleta.

Mi-a plăcut că oamenii erau liberi.

Mi-a plăcut ordinea din Piața Amzei, mi-a plăcut cu o angajată a unui restaurant îi poftea pe niște străini la masă, în Centrul Vechi și mi-a plăcut Muzeul BNR unde ne-am dus să vizităm, gratis, statuia Cumințenia Pământului pentru care ascums e face o subscripție publică.

Stilul eclectic al clădirii este, fără doar și poate, favoritul meu și, din acest punct de vedere, cred că nu m-am născut în secolul potrivit. De fapt, acum mi-am dat seama că – apropo de stilul eclectic – mi-ar plăcea să vizitez și Castelul Peleș. Hmm, poate la anul.

De asemenea, rămânând la capitolul arhitectură, am vizitat și Casa Poporului. De multă vreme am vrut s-o vizitez, nu voi reveni în grabă. Clădirea, admițând că este mare, este urâtă cu spume iar stilul său arhitectonic este gol și lipsit de emoție și comunică nimic altceva decât nevoia unor parveniți – comuniștii – de a se da clasiciști. Mă și mir că n-au pus bibelouri la vedere, mileuri și alte nimicuri kitschioase.

Sărăcia arhitectonică, altfel, rezona încântător cu  sărăcia materială a proastei administrări a clădirii, iar Kim Jong Un s-ar fi simțit ca casă. Pur și simplu, Casa Poporului este atât de puternic depersonalizată de spectrul intim a ceea ce înseamnă că, că a ajuns să nu fie nici casă și nici poporul nu sălășluiește în ea.

Neoamenii care se desfășoară pe acolo sunt niște maimuțe penibile și au toalete jegoase, pentru că acesta este nivelul lor de cultură.  Toaleta publică gratuită de lângă Piața Victoriei din Petroșani este incomparabil mai rezonabilă decât jegul care ne-a fost oferit nouă, turiștilor. Apropo, am fost cu un grup de francezi, pentru că nu aveam timp să stăm încă o oră, până la următorul grup.

Tot prin zonă, peste balconul zgârciobilor, s-a ținut și concertul Queen + Adam Lambert, iar oamenii de la concert mi s-au părut deosebit de civilizați. Mi-a mai plăcut, pe lângă muzică desigur, și faptul că toată lumea între 8 și 98 de ani dansa și nu a fost niciun incident neplăcut, de niciun fel. Organizarea a fost bună , accesul la toaletă a fost rezonabil, au fost suficiente case pentru jetoane și berea se servea rezonabil de repede.

De asemenea, rămânând în domeniul servirii, mi-a plăcut foarte mult restaurantul Caru cu bere, și nu mă refer doar la mâncarea excelentă, ci și la arhitectura frumoasă. Când am intrat înăuntru era muzică live și, uau, piesa era Dmitri Șostacovici – Valsul numărul doi. Frumos, vă spun.

Printre altele, mi-a plăcut selecția de vinuri de la un Mega Image din nordul Bucureștiului, în apropiere de sediile Oracle România și mi-a plăcut și cel mai bun kebab servit la o terasă oarecare de cartier, total nepretențiasă, de pe lângă Piața Sudului, de am rămas plăcut impresionat.

Ah, și am fost și la o piscină oarecare de cartier unde a fost grozav, cu apa perfectă și cu jacuzzi, saună etc. Frumos, civilizat, curat, simplu, fără fițe inutile, nu avem noi în Cluj așa ceva sau, dacă avem, eu încă n-am dat pe acolo, spre rușinea mea.

Din păcate, cele șase zile petrecute în București nu ne-au fost îndeajuns pentru a vizita tot ceea ce ne-am propus, așa că va trebui să mai mergem o tură. Iar ca experiență, vă spun, a fost grozav, divers, interesant și frumos.

Da, pot să înțeleg de ce unii oameni iubesc Bucureștiul. Pentru că are de toate pentru toți, iar asta-l face deosebit de atrăgător.

Noi ne-am simțit încântător, aspect pentru care – așa cum se cuvine! – trebuie să le mulțumim gazdelor noastre, care ne-au plimbat peste tot! Apreciem, a fost foarte, foarte drăguț din partea lor!