… cuvinte drăguțe precum „gheruță”, „pufoșenie” sau „drăgăstoșenie” nu pot exprima îndeajuns.

Dragostea este când mâna caută în timp ce trupul doarme, când multe gurițe mici astâmpără o sete mare, dragostea este când ochii mari te studiază atent în timp ce respirația devine din ce în ce mai mică și mai greoaie.

Dragoste este când leneși, toropiți de căldura de afară, ne lăfăim în pat, odihnindu-ne și sărutându-ne și atingându-ne, când carnea noastră aproape că se lipește de dor și de drag, și când gesturile molcome nu ne adorm, dar nici nu ne țin treji, ci ne poartă într-o stare de plutire spre un bine călduț, indefinibil.

Dragoste este atunci când dormim, dar nu dormim, ci când ne veghem sau veghem la dorul nostru, când în somn îți sorb frumusețea privindu-te cu nesaț, dragoste este când avem ceea ce dorim și nu doar iubim, ci trăim ceea ce iubim, dragoste este atunci când afară plouă și noi facem friptură, iar desertul suntem tot noi doi.

Dragostea ta cum este? Ca un fruct? Ca un cântec? Precum un peisaj?