Într-un exercițiu de sinceritate, doamna din fața mea nu și-a vopsit părul, lăsându-l să fie alb. De aceea și avea un aspect un pic misterios, dacă mă întrebați pe mine, fiindcă doamna respectivă, trecută bine de șaptezeci de ani, avea frizura unei puștoaice cuminți de vreo 16 – 18 ani.

Am fost un pic surprins de contrastul dintre dânsa și alte două femei din compartiment, probabil cu douăzeci de ani mai tinere. Doamna aceasta își păstrase frumusețea și a îmbătrânit frumos, arătând incomparabil mai elegant (dacă se poate spune asta despre un chip), fără pete și fără abuzuri.

Sigur, celelalte doamne erau mai tinere, dar nu aveau nimic nici din atitudinea și nici din strălucirea umană a doamnei acesteia. De fapt, extremul bun simț și buna creștere de care dădea dovadă mi-au atras atenția: era o femeie discretă, vorbind în șoaptă la telefon, ce își număra cuvintele și nu-și pierduse eleganța cu care a fost crescută în copilărie, undeva prin perioada interbelică.

Sigur, era bătrână și avea riduri, în special în jurul gurii și pe bărbie, sigur că tenul nu mai era întins ca odinioară, dar nu puteam să nu remarc, folosindu-mi ochii cei stângaci în ale frumuseții, o anume frumusețe ce a dăinuit peste ani și ani și ani. Cred că doamna respectivă a fost miraculos de frumoasă în tinerețe, atât după trup cât și după port, lucru care mă intriga, sincer să fiu.

Am observat că își menținuse silueta, dincolo de menopauză și vârstă, având șoldurile încă înguste (comparabile cu ale puștoaicelor de astăzi). La naiba, mă gândeam, eu de-abia reușesc să nu mă îngraș prea tare iar doamna asta uite ce bine se menține. Care o fi secretul ei? Sport, cred. Probabil înot.

Și am mai observat, desigur, că își păstrase gesturile moi cu care probabil își ademenise și soțul, mișcându-și mâinile cu eleganță și finețe, de parcă ar ține între degete toate corzile lumii. Și avea și o anume modestie în atitudine, spre deosebire de celelalte senioare din compartiment.

Dar ce m-a frapat cel mai tare este că ochii, de un căprui pătrunzător și proaspăt, i-au rămas tineri. Erau un pic triști, de la trecerea anilor, dar nu semănau cu ochii altor femei trecute bine de șaptezeci de ani. Ce-i drept, folosise niște ochelari foarte eleganți când a citit ceva dintr-o carte, semn că vederea era un pic slăbită, dar n-avea semne de cataractă sau ceva.

Până la urmă, cred că frumusețea de peste trecerea anilor nu este doar un mit. Voi ce părere aveți?