Poți să afli multe despre cultura, viața și oamenii unui oraș, străbătându-l în puterea amiezii, când oamenii furnicăresc de colo-colo, pe la treburile lor căci, spre amiază, foame lovește din toate  colțurile, ca o furtună de vară, atotcuprinzătoare.

Poți observa cum, de exemplu, în Piața Mihai Viteazu, miroase a fornetti și a fast food, dar mirosul cel mai pregnant este de langoși și palanețe.

Și poți observa cum pe strada Memorandumului miroase a cartofi prăjiți și a covrigi, de nu te poți hotărî ce ai vrea să mănânci mai întâi.

La Piața Mărăști mereu miroase a fast food, a pâine caldă și a plăcinte, iar pe strada Horea, în apropiere de gară, miroase a covrigi și a fast food, iar la Kaufland Mărăști miroase a mici proaspeți și a pui la rotisor înnebunitor, cu sau fără usturoi, după gust. Firește, și a cartofi prăjiți.

Clujenii mănâncă în grabă. Poate și pentru că ne-am pierdut obiceiul de a ne tihni. Sau poate ne-am redus tihna la doar cele câteva momente din timpul mesei și am renunțat complet la tihna de după. Precum la furnici, așa și la om, soarta ne este să alergăm de colo-colo cărând nimic spre nicăieri și universul râde de noi și de caznele noastre.

Du-te pe stradă, plimbă-te, ia-ți ceva ce ți s-a năzărit atunci, pe loc, că vrei. Așează-te pe o bancă, bucură-te de ceea ce ți-ai luat, tihnește-te, iar lumea poa’ să se ducă naibii cu graba ei cu tot. Ca atare, lumea poate să aștepte cinci minute, până îți satisfaci nevoia de tihnă.

Orașul miroase frumos la prânz, a mâncare, a diversitate, a uman, iar dacă în centru miroase a felurite gustări rapide și atât de aburinde, în cartiere miroase a ciorbă de cartofi, a gulaș, a cartofi prăjiți, a ochiuri, a sarmale, pește, șnițele și tot felul.

Oamenilor, în fond, le pasă de ceea ce mănâncă. Iar oamenii se preocupă de masa de prânz într-un fel mai special, ca și cum aceasta ar fi principala masă a zilei, în care copiii vin de la școală și bunicii în vizită, în care generațiile se întâlnesc la masă și fac schimb de afecțiune, chiar și atunci când nici nu știu că are loc acest fel de afecțiune.

În centrul, orașul miroase a grabă și a singurătate. În cartiere, miroase a oameni acasă.