La Piața Mărăști, în piață, lângă tarabe, este un automat din ăsta de lapte. Și are un lapte trăsnet, nu e precum mizeriile astea comerciale. Vă jur, de fiecare dată când iau câte o gură vă jur (știu că mă repet) că văd pajiștea unde a păscut vaca aia. Ba, chiar, văd și vaca cea grasă păscând în liniște.

Nu sunt suficient de diliu încât să visez la pajiști (ei, nu, doar practica mă contrazice), dar lapte mai bun ca ăla eu n-am mai băut și nici nu cred că mai există. Or ăla e lapte nediluat, că și ăștia în piață îl mai șmenuiesc. No, ăla e lapte cu 99% grăsime (deh, exagerez, cert e că nu e 3,5%) din 100% vacă.

Mint, vaca aia de îl face este de trei ori vacă, nu așa. Este supra-vaca unui bou filozofic numit Nietzsche, este o revărsare a metafizicii în cotidian, o autostradă către eul interior al fiecărui individ ce savurează din licoarea vieții mamiferelor. În fond, laptele ăla este atât de bun, încât până și zeii sunt geloși. Ei nu au decât ambrozie.