Poate că există o umbră de dreptate pe lumea asta…
Ziarul „Adevărul” a intrat în posesia Adeverinţei nr. 1592/ 07.06.2011 eliberată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii prin care se certifică faptul că Iorgu Albulescu (Mircea Albulescu) are dosar de reţea. Marele actor Mircea Albulescu, care a murit vineri dimineaţa (8 aprilie 2016) la vârsta de 81 de ani, a primit de la Securitate numele conspirativ „Manole“. „Domnia sa, membru PCR, s-a aflat în preocupările Direcţei a III-a, care a solicitat şi a obţinut de la organele de partid aprobarea pentru a-l folosi în calitate de sursă, precum şi pentru a-l verifica, i s-a atribuit numele conspirativ «Manole».
Ca actor, Mircea Albulescu a fost un om mare. Ca om, Mircea Albulescu a fost un mojic, o bestie colaboraționistă. Ca om, Mircea Albulescu a făcut mai mult rău decât a putut, prin profesia de actor, să îndrepte.
Prefăcându-te pe scenă, nu faci lumea un loc mai bun, dacă în același timp ești prefăcut cu apropiații, dar sincer cu un sistem de represiune care te recompensează pentru răul pe care li-l faci celor din jur.
Nimic din ce poate face profesional oricine nu poate spăla calitatea de om care-și vindea, la Securitate, prietenii. Nimic.
Așa că mi se pare oportun faptul că Mircea Albulescu a plecat dintre noi cu înjurături și claxoane:
Un bătrân înalt traversează foarte greu, de-abia merge. A rămas ultimul pe trecere. Instantaneu, claxoane. Multe, un cor cacofonic. Un tânăr din dreptul meu, mai tânăr ca mine, pe banda 1, înjură lung și apăsă claxonul cu fața tumefiată. Se aud și alte sudălmi. Bătrânul se întoarce, nedumerit, cu o expresie deznădăjduită pe chip. E Mircea Albulescu. De-abia merge. Mașina din fața mea demarează în trombă, foarte aproape de el, șoferul țipă ceva neinteligibil, coloana se pune în mișcare, actorul e pe trotuar, dar încă se mai aud claxoane, cei din spate se grăbesc.
Poate că așa ar trebui să se ducă toți securiștii și colaboraționiștii, cu înjurături și claxoane, pentru ca generațiile viitoare să știe ce este bine și ce este rău din perspectivă istorică.
În fine, aș putea să spun și eu un creștinesc Odihnească-se în pace, dar cred că nu merită. Mai de grabă, cei vânduți de Mircea Albulescu să se odihnească în pace, dar securistul în sine, nu.
Chiar ma gandeam ca au trecut destui ani si au murit destui din candidati in familie, incat sa cer si eu dosarele aferente mamei mele. Sa vad, de ce umbla atat Secu pe la noi in casa.
Am o vaga idee pe cine o sa gasesc pe acolo cu note informative 😀