Contrar opiniei generale, primul om în spațiu nu a fost Yuri Gagarin, deși a fost primul om care a călătorit în spațiu. Primul om în spațiu a fost românul Hermann Oberth, despre care nu prea s-a auzit.

Acesta, deși n-a ajuns niciodată într-o rachetă spațială, a fost primul om în spațiu întrucât este primul om care s-a gândit cum navele spațiale ar putea fi lansate și – ca suprem argument – a înțeles fizica și matematica din spatele lansării rachetelor. De aceea și spun că a fost primul om în spațiu, pentru că mintea sa era acolo, cu mult înainte ca alții să creadă măcar că așa ceva ar fi posibil. [Musai de citit ce-i pe link.]

În timp ce alții vedeau vise, sau iluzii sau altceva, dumnealui vedea cum un centru de greutate se ridică de la sol, accelerează, își schimbă traiectoria și, în cele din urmă, se eliberează din ghiarele gravitației, plutind liber prin spațiu.

Poate că dacă ar fi avut un părinte pragmatic ce să-i spună “Pune mâna și adă niște lemne de foc și nu mai visa atât, puturosule!” în loc de „Poţi face orice dacă îţi doreşti cu adevărat”, poate că acum n-am fi avut ce spune despre genialitatea acestuia.

Dar n-a fost să fie, mintea lui s-a eliberat de toate constrângerile și – simt eu, cred eu – cu adevărat s-a ridicat până la aștri. Or, chestia asta ar trebui să ne facă să fim mândri. Ori, dacă nu se cade să ne mândrim cu munca altuia, măcar să știm cine a fost Hermann Oberth: omul care le-a învățat pe geniile lumii cum se zboară spre aștri.

Îmi pare rău că n-am învățat despre el la școală cum am învățat despre Henri Coandă sau Aurel Vlaicu. Sper că, totuși, odată cu îndepărtarea de comunismul din educație, acest lucru se va schimba și sper că, de fiecare dată când vom vedea o rachetă ridicându-se de la sol, ne vom gândi că Hermann Oberth a fost românul care a inventat asta.

Totuși, aș vrea să închei cu o întrebare:

– Oare noi nu putem face nimic măcar pentru a ne ridica la înălțimea gleznelor acestui mare om de carte?