Cred că, în concediu, am văzut o faptă penală, în grup. Și am întrebat la București, la IGPR, unde pot să fac o reclamație online cu privire la un posibil caz de braconaj cu arme de foc.

După ce s-a terminat nebunia liberelor de început de mai, într-o dimineață, fix la ora nouă, mă sună un inspector de la Poliția Cluj, Serviciul Arme și Munții, și-mi propune să ne întâlnim. Numai că eu nu prea știu orașul, așa că polițistul respectiv a fost de acord să ne întâlnim în pauza de masă.

Dom’ne, polițistul a venit îmbrăcat în civil, să nu se sperie colegii de muncă, m-a ascultat, i-am arătat materialele produse de mine și i-am explicat de ce cred eu că este braconaj. Plus că a avut maniere impecabile, de n-am mai văzut așa ceva.

Ca idee, declarația am dat-o la mine acasă, nu între niște pereți reci într-o oarecare secție de poliție, ca-n filmele americane, comod și rezonabil, de ți-e mai mare dragul să-i acorzi poliției un pic de credit.

De aia zic, poliția s-a mai modernizat un pic, cel puțin la nivelul lucrului cu publicul. Și spun asta pentru că faze de genul am mai pățit, când m-am întâlnit cu poliția de la transporturi feroviare pe tren, venind spre Cluj, la fel, fără să fie nevoie să merg nu știu cât la secție…

Oare n-ar fi cazul să ne modernizăm și noi percepția asupra poliției?