Îmi sărbătoream post-factum (hă, hă, hă) ziua de naștere în localul (restaurant, pizzerie, ce-o fi) Number One din Petrila. Și, no, eram ca oamenii: doi fără alcool, doi cu (Ocsike și cu mine), fiindcă eu țineam morțiș să degust niște Bergenbier nefiltrată. Dar să nu merg, iarăși, prin porumb și să trec la subiect.

Fetele au fost destul de pe fază, ne-au adus ce am comandat și n-au încărcat nota. Astfel, un amic comandase Shangri La, ceva farfurie fierbinte cu nu-știu-ce prin ea, eu fiind surprins că nu i-au turnat-o omului în poală, mai ales că recipientul respectiv este ca un fel de tavă și are un conținut fierbinte, inclusiv cu zeamă clocotită.

Dar cel mai mult și cel mai mult, în afară de faptul că ne-au lăsat să bem și să ne vedem de treabă în continuare chiar și după ce s-a închis localul, adică în timp ce-și făceau monetarele și în timp ce mai degustau și ei câte ceva, este faptul că atunci când ne-am ridicat de la masă ca să plecăm, fata care ne-a servit s-a ridicat și ea de la masa unde mânca cu colegii, s-a pus într-un loc vizibil de lângă bar, ne-a salutat de plecare și de-abia după ce am plecat noi s-a pus la loc.

Nu vezi așa respect și curtoazie în fiecare zi, zău! Păi să nu mergi și altă dată acolo?