Ţi-aş fi apusul din fiecare seară, care coboară în suflet liniştea şi promisiunea odihnei. Ţi-aş fi trupul cald de care tu să te sprijini, pe care tu să te laşi dusă de vise. Ţi-aş fi ca un cuib cald şi primitor, edenul pe care l-ai căutat mereu.

Ţi-aş fi mai drag ca o iluzie, mai concret decât gândurile tale răzleţe şi poate că ţi-aş fi un strop din roua pe care tu însăţi doreşti să ţi-o cobori în sulfet, astfel încât lumina din ochii tăi să jongleze în stropul de rouă, în mine.