În ritmul ăsta cred că o să ajung să-i fac concurenţă lui Animălici. Veneam de la IGI după ce am cărat nişte plăci de PAL şi mi-a fost dat să văd un câine dormind într-un ghiveci. Vremea era atât de urâtă încât căţelul nici nu s-a uitat la mine. Era deprimat rău de tot, el care, în mod normal, nu mă suportă.

Ăsta este ultimul câine care s-o dat la mine, pentru că am avut tupeul nesimţit să-i spun un sincer „Marş mă!”. De când nu-l mai bag în seamă nu mai are nici el treabă cu mine. Ne tolerăm reciproc.