Coincidenţe penibile
Urăsc când mi se întâmplă o fază. Merg pe stradă ascultând muzică în căşti şi văzându-mi de treabă şi nu ştiu cum se face că destul de des se întâmplă ca atunci când trec pe lângă grupuri de tineri sau pe lângă vreo gazelă să se termine piesa curentă şi să nu se mai audă nimic în căşti.
Bineînţeles că-mi primesc câte o privire din aia:
– Uite, bă, şi la ţăranul ăsta. N-are bani decât de căşti şi se plimbă cu ele în urechi ca să se dea ciumeg că ascultă muzică când, de fapt, nu ascultă nimic.
Aşa jenant mă simt în momentele astea penibile…
Teoretic, chiar dacă asculţi muzică la căşti, ceilalţi nu ar trebui să audă nimic. Sau e obligatoriu să dai volumul la maxim ca să ştie toţi că tu chiar asculţi ceva şi nu te prefaci? 😀
😆 Eu ascult rock. Ăla se aude. 😆
eu nu inteleg ce ciumeg paote sa iti spun asa ceva, si mai mult de ce sa te simti penibil la remarci din astea…adica nu prea inteleg cum de ti se poate intampla asa ceva:))
si vb lui Alice…nici n-ar trebui sa se auda nimic…
😆 Dacă ascultam Celine Dion nu se auzea, dar la ce ascult eu se aude dacă e noapte şi nu trec maşini. 😆
Vezi că poate ai ghinionul să trăieşti vreo 70-80 de ani, iar dacă nu o să mai auzi bine de la 40, restul anilor doar o să-ţi imaginezi muzica. :s
😆 Nici acum nu pot să spun că aud prea bine… 😆