Pt că mă plicisecs deşi am mooltă treabă şi simt nevoia de a mă relacsa iaca scriu shi eu un tecst cu picioarele, la limita inferioară a intelijenţei umane. Sper săl puteţi citi.

Aşi fi vrut să vă povestesc despre prietenul meu Vitzushka (Viţuşcă), un viţel oarecare pe care l avea unchiu mio la ţară, in ză cauntrisaid, mă-n ţelegi. Era un vitzel maron ca oricare altul, destul dă mic şi dă blând. Îi dădeam fân, că deh, io-s mai de la munte, îi dădeam şî apă iar el ne dădea lapte. Viţelul.

Î-mi plăceau ochii lui mari şi maroni, ca de vacă, pe carei deschidea larg când îi vorbeam. Nu părea a-n ţelege mare lucru, dar ai-a nu conta, fiind că era prietenul meu. Mergeam cu el pe cânp unde el mânca iar eu eram mâncat de mushte.

A-m petrecut-o loonă minunată înpreună, dar apoi a tebuit să îl tăiem, numai ştiu de ce. Oricum, tzin minte că au eşit jniţele bune din el, fuarte fragede şi delicioase. Oricum, e mai bine că a crăpat că măsa nu prea mă suporta. Crecă nui plăcea tricoul meu roşu.

S-au, altă datâ, avea unchiu mio neşte iepuri. Ce mult îm-i plăcea să mă joc cu ei şi săi trag de urechi după ce înainte le dădiam neşte iarbă verde şi proaspătă dupe cânp. Shi iei erau delicioshi de mai tzin minte shi acum friptoora aia. Shi mai tzin minte că făcu mătuşe-mia şi soopî, tăt dă iepure, întro altă zî. Da aia o mâncarăm cu copane dă puicutză şi frenci frais (cartofi prăjâţi). Shi cu gogoshi cu jem de prună.

Altâ datâ fuseseserăm la păscuit dă peshte, pă un pârâu şi io nu şti-am să înnot. Tata ma luat shi m-a pus pe mal spunîndumi să merg pe marginea apei. Numai cămi era lene să mă tot feresc de copaci şi mam înndepărat de copaci de lîngă rîu şi nu shtiu cum am nemerit fix întrun cînp de urzici. Mă feresc cu greu de ele şi urc un dânb ce păria înnalt. Şi ăista să termină brusc şi io cad în nas, în urzici. Asha de tare mă ustura încît nici nam mai putut să ţîp. Mam dus la tata care ma luat şi ma băgat în apa care acolo iera mai mică. Norocul meu fu că iera mai rece că altfel…

Amintirili mî răcoreshte…

Aceasta este o leapşă făcută de mine, din prea mult timp liber. Este simplu de făcut: scrie un text cu picioarele! Leapşa merge mai departe la: Cipoc, Codrutza, Clawd, Florin, Lirca, LittleDot, Victor şi oricine mai vrea să o preia. Nu uitaţi, aici vă puteţi înscrie la lepşile viitoare.

ATENŢIE! Dacă cititorii fără blog sunt interesaţi pot să joce şi ei lăsând un cometariu mai jos cu răspunsurile! Hai , curaj, că e haios.