Românii nu știu să înoate
Privind harta de mai jos, îmi dau seama că românii nu știu să înoate și că avem o tradiție de a ne întoarce înapoi când vedem un râu, pe principiul: – Dacă e adânc?
De pe Wikipedia de undeva: formațiuni politice românești în secolele 9 - 13, dar eu m-am legat de râuri
Ce altă concluzie puteam trage?
Tre s arecunosc ca nici eu nu-s prea iscusit ……desi cred ca m-as descurca la o apa linistita….si in principal tre sa stii baza ….si f importanta sa nu se instaureze panica…..ca de acolo pana la innec e putin!
Eh, cu panica am io o problemă. =))
ideea este ca cu cat iti pastrezzi mai mult calmul ai sanse mai mari de scapare….o data panica instaurata….cam…pa!
Eu cred că poți să te îneci și fără să intri în panică.
Daca stii sa inoti de unde panica ?! 😀 Daca ai frica de apa adanca s-ar putea sa apara si panica…
Noi romanii avem un teritoriu divers dar nu ne caracterizeaza abilitatile la inot.
Ca o gluma, eu nu cred ca era vorba „daca-i adanc”? Ci cred ca aia de la sud si de la vest in principal si-au pus problema „daca-s prosti si se ia? Mai bine sa nu trecem apa asta” 😛
=)) Vorbești de români?
ce imi place poze asta… mi-as face un tablou cu ea.
Nu ești singurul! =))
Explicația e mult mai simplă: pe vremuri, când nu existau ăia de la cadastru și cartea funciară, oamenii foloseau repere geografice pentru a delimita un teritoriu. Apele au fost cele mai simple granițe, locuitorii de pe amble maluri știind că acolo li se opresc drepturile. Chiar mă mir că nu știați asta.
Știam, dar noi contemplam ideea că românii nu știu să înoate… =))
Vai, vai ce subtil ai fost 🙂
Știai că Todor este nume bulgăresc? =))
Tot ce-i posibil, da’ cum toți bunicii mei sunt din Valea Jiului (cred că și străbunicii), s-au cam pierdut de mult legăturile 😉
Interesant. =))