Eram în pauza de masă și mergeam să mănânc niște spanac (m-a luat și azi o poftă apocaliptică de spanac, ceva de speriat). Și, no, cum mergeam liniștit pe stradă, pățesc o fază simpatică foc.

În fața mea era o tanti cam, grasă și care nu prea se grăbea, așa că încep să mă pregătesc să o depășesc prin dreapta. Și să nu vă spun că începe tanti să cânte ceva în franceză de mi-a căzut fața pe jos. Dar, cum să spun (?), cred că era ceva fel de operetă, destul de veselă dealtfel.

Se uită la mine, mă uit la dânsa, zâmbesc (era faină piesa) și plec grăbit mai departe. Râdem, glumim, dar nu ne abatem de la scop. Și, da, cânta fain.