Presa titrează scandalos, cu litere de-o șchioapă: A murit Alfie Evans, băiețelul a cărui moarte a fost decisă de judecători. M-am scandalizat la așa un neadevăr, întrucât urmăresc cazul lui Alfie chiar de la început.

Alfie Evans s-a născut cu un ghinion rar de-o boală degenerativă la nivelul sistemului nervos central. Altfel spus, Alfie s-a născut c-o boală care-i distrugea creierul, câte puțin în fiecare zi.

Fiind mic, boala l-a afectat repede. Repet, era degenerativă, ceea ce înseamnă că în fiecare clipă Alfie se îndepărta câte puțin.

Este într-adevăr cam dureros să vorbești despre atâta suferință, mai ales că vorbim despre un copil nevinovat, doar că pe Alfie nu l-au ucis judecătorii.

Dar mai întâi să vedem firul poveștii:

1. Alfie s-a născut la 9 Mai 2016.
2. În Noiembrie 2016, la o vizită medicală de pediatrie, s-a constatat faptul că Alfie suferea de un sever retard al sistemului neuro-motor, având echivalentul de dezvoltare al unui copil de 1.5 până la 2 luni.
3. În 14 Decembrie 2016, Alfie a fost adus la urgență, la spital, cu febră, tuse și tremurături ritmice ale mandibulei și membrelor.
4. În 15 Decembrie 2016, Alfie a început să facă mișcări necontrolate compatibile cu epilepsia infantilă.
5. În 16 Decembrie 2016, testul EEG a confirmat ipsaritmia, adică activitatea electrică din creier era haotică, fără niciun model (în mod normal, activitatea cerebrală are un model recognoscibil).
6. [16 Decembrie 2016] Probabil că aici Alfie era, deja, în niște dureri de nesuportat însă din cauza condiției sale, nu putem ști. Nu putem ști cum/ dacă este percepută durerea de către un creier profund disfuncțional aflat în colaps. Eu cred că da, dar nu am pregătirea medicală necesară. Totuși, în afirmația mea mă bazez pe faptul că atunci când creierul are mici defecțiuni, produce durere. Probabil că atunci când defecțiunea este majoră, creierul nu poate opri durerea. De bun simț, nu?
7. În 16 Ianuarie 2017 testul EEG a arătat faptul că Alfie nu mai avea reacții, sau avea reacții întârziate la stimuli. De fapt, singura schimbare din timpul testului a fost atunci când Alfie a făcut o criză de epilepsie.
8. [În 16 Ianuarie 2017] Aici sunt sigur că Alfie era în chinuri.
9. Între 16 ianuarie 2017 și 19 Decembrie 2017 nu s-a întâmplat nimic, spitalul a făcut tot ce era omenește posibil pentru Alfie, a cărui condiție a continuat să se deterioreze.
10. În 19 Decembrie 2017, la mai bine de un an de la internarea lui Alfie, a avut loc primul proces, prin care se cerea decăderea din drepturile părintești a părinților lui Alfie și deconectarea acestuia de la aparate.
    1. Principiul care a stat la baza cererii a fost acela că menținerea artificială în viață nu ar fi în interesul copilului, întrucât acesta nu își va mai reveni, și întrucât este posibil ca menținerea artificială în viață să-i provoace acestuia dureri și chinuri.
    2. Legea nu permite, în UK, tratamentul în cazurile extreme de acest tip, adică atunci când există doar riscuri, fără beneficii.
    3. Nimic din ce se putea face nu ar fi schimbat starea copilului, era inutil să se mai intervină medical, respectiv să se mai mențină suportul artificial.
    4. Din punct de vedere etic și medical, s-a considerat că este inumană și lipsită de compasiunea menținerea artificială în viață.
    5. Medicul curant a explicat clar că pentru Alfie nu există nicio speranță de recuperare, de amliorare sau stagnare.
11. În 20 Februarie 2018, instanța a decis că Alfie Evans trebuie deconectat de la aparate, întrucât creierul său era în întregime dincolo de orice șansă de recuperare. mai mult, creierul său nu mai ieșea din starea de ipsaritmie, adică de haos, și nu mai putea decât să genereze atacuri de epilepsie, respectiv materia albă din creier era distrusă și devenise asemănătoare apei sau lichidului cerebral. Practic, materia albă din creierul lui Alfie nu mai exista. Nu ai ce să-ți mai revii de aici. Astfel, judecătorii au decis că nu este în interesul lui Alfie să fie ținut în viață.
12. La finele lunii Februarie 2018, părinții lui Alfie Evans au depus recurs.
13. În 6 Martie 2018, instanța a menținut decizia anterioară, de suspendare a ventilației artificiale.
14. În 11 Aprilie 2018, instanța a constatat faptul că Alfie nu mai avea nici măcar căile neuronale care să faciliteze funcțiile de bază precum auz, atingere, gust sau vedere, acestea fiind complet distruse de boala degenerativă pe care o avea. Ca atare, instanța supremă a acceptat deconectarea lui Alfie de la aparate.
15. În 17 Aprilie 2018, părinții lui Alfie s-au adresat Curții Supreme, cerând rejudecarea cazului.
16. În 20 Aprilie 2018, apelul le-a fost refuzat, deoarece drepturile copilului preced drepturile părinților. În acest caz, s-a considerat că Alfie suferă (ceea ce este foarte real) și că interesul părinților de a-l ține în viață cu orice preț se opune interesului copilului de a-i fi curmată suferința.
17. În 23 Aprilie 2018, ventilația artificială a fost oprită.
18. În 24 Aprilie 2018, părinții lui Alfie Evans au cerut dreptul de a-l duce pe acesta la un spital din Italia, care era dispus să-l mențină în comă la nesfârșit.
19. Pe 25 Aprilie 2018, un complet de trei judecători a audiat cazul, dar cererea a fost refuzată, întrucât continuarea ventilației nu ar fi fost în măsură să amelioreze boala lui Alfie, care continua să se agraveze, ci doar i-ar fi pricinuit acestuia dureri și chinuri.
20. 28 Aprilie 2018, Alfie Evans a încetat oficial din viață. Avea aproape doi ani și a trăit prea puțin.

Într-un an de zile, medicii au făcut tot ce au putut, deși nu au putut face prea mult. Dar nu s-ar fi ajuns aici, dacă părinții ar fi acceptat faptul că uneori viața este nedreaptă.

De asta spun, nu judecătorii l-au ucis pe Alfie, ci boala, iar părinții i-au prelungit inutil suferința, din egoismul de a refuza să accepte inevitabilul.

Așa cum o mână tăiată nu crește la loc, tot așa nici creierul dezintegrat nu se formează la loc, nu există miracole, nu există magie.