După ce milioane (!) de oameni au murit, după niște atrocități incredibile (sate întregi măcelărite) și după eforturi diplomatice internaționale, până la urmă Sudanul s-a oprit din a-i ține cu forța pe lângă ei pe cei din Sudanul de Sud, prin acordul de pace de la 6 Ianuarie 2005.

Apoi, Sudanul de Sud a primit și autonomie, la 9 Iulie 2005, după care astăzi, la 9 Iulie 2011, Sudanul de Sud și-a declarat independența (în aceeași manieră ca și cei din Kosovo). No, poate până la urmă de va instaura pacea.

Totuși, de aici țin să evidențiez un aspect: țările africane sunt, în general, mari. Iar la școală am învățat că autoritatea poate fi exercitată în general numai pe o anumită distanță față de capitală, după care disoluția autorității centrale devine problematică. De fapt, acesta este și motivul pentru care există țări organizate ca federații „de facto” (Germania, SUA, China, Rusia, Australia).

Ceea ce mă duce evident la întrebarea: câte țări africane mari se vor mai fragmenta și câte războaie vor mai fi duse și câți oameni vor mai muri și suferi în acest proces de fragmentare și echilibrare a autorității?

P.S. La mulți ani Sudanului de Sud.