SUA este acuzată că, prin NSA, a spionat președinții din Brazilia, Franța și Germania.  Bineînțeles că SUA neagă, firește. Și bineînțeles că Germania a luat foc de nervi, dar mai mult n-are ce să facă: SUA încă are 110,000 de soldați pacificatori în Germania unificată.

Pe de altă parte, SUA pretinde că sistemul său global de supraveghere are ca scop doar ameliorarea terorismului și-n niciun caz spionajul economic și militar, după cum experții concluzionează.

Și e la mintea cocoșului, la o adică, întrucât este cam greu s-o acuzi pe Angela Merkel sau pe Francois Hollande de terorism sau de legături bolnăvicioase cu Al Quaeda. Că altfel n-ai cum să justifici folosirea unui program anti-terorism împotriva unor demnitari străini.

A doua la mână, de la Wikileaks știm că sistemul capitalist american este următorul: Departamentul Apărării din SUA spionează pe toată lumea și află care stat ce planuri și nevoi are și le comunică corporațiilor americane care, iată, vin în „întâmpinarea” nevoilor statelor, cu oferte presupus imbatabile pe care capitalismul local nu le-ar putea concura. E discutabil.

Credeți că Bechtel și EADS au venit la plesneală într-o țară bananieră, cum era România anului 2004? Nu, ei aveau informații sigure despre ce se întâmplă la noi (planuri mărețe, finanțare lipsită de credibilitate, campanie electorală cu miză uriașă și un guvern incompetent dispus să riște oricât pentru a mai câștiga un mandat), au venit, ne-au luat banii (n-au venit să ne viziteze țara, că și SUA e frumoasă și nici să ne elibereze, că eram deja liberi) și au plecat și, de fapt, despre asta este vorba: creșterea competitivității capitalismului american prin folosirea unor informații de primă mână de la potențialii clienți.

De ce credeți că Google este principalul jucător de pe piața de lobby din Washington D.C.? Pentru că el are nevoie ca regularizarea accesului la informație să se facă într-o manieră care să-i permită continuarea modelului de afaceri, iar faptul că în Franța acesta trebuie să le plătească o taxă anuală producătorilor de conținut este un eșec al acestei politici.

Revenind, programul de supraveghere globală americană n-a prins decât o mână de teroriști găinari de mâna a doua, și contracte de vreun trilion de dolari, doar în ultimul deceniu, din ce se zvonește prin cercurile penumbroase pe unde mai ajung din când în când cu lectura. Adică, dacă de la noi au luat câteva miliarde numai de la o autostradă și o mână de avioane de luptă depășite tehnologic, câteva câmpuri petrolifere, tot cărbunele de sub Valea Jiului și câteva terenuri pentru gaze de șist (adică vreo douăzeci și cinci de miliarde de dolari), vă dați seama de la o țară precum Germania cam cât a putut lua ?

Nicio țară nu este prea mică sau rea săracă pentru a nu fi „întâmpinată” de  interesele oportunitățile americane și nici măcar țările în conflict nu scapă de asta, SUA vânzând arme tuturor, dar hai să nu ne îndepărtăm de la subiect.

Este timpul să admitem că programul american de supraveghere globală are ca scop principal spionajul economic industrial și guvernamental și, în consecință, să luăm măsurile care se impun. Să nu ne imaginăm că președintele României nu este spionat. Sau primul ministru. Sau toți secretarii de stat, membrii consiliilor de administrație a companiilor naționale ori, evident, parlamentarii sau șefii din justiție.

Hai să nu mai fim copii și să facem ceva, că despre banii noștri vorbim noi aici.

Și da, ceea ce spun are legătură și cu explorarea Chevron de la Bârlad. Mai concis, Chevron explorează la Bârlad să vadă dacă documentele secrete pe care le deține deja sunt, sau nu, corecte ca să fie siguri că vor face purcoiul de bani pe care hărțile geologice le indică că ar putea să-l facă.

Și nu, să nu ne facem iluzii, Rusia este și mai rea și, deși situația nu este roz, nu e nici neagră: avem niște parteneri europeni mai onești, care n-au interesul de a stârni un nou conflict continental și care, deci, n-ar face niciodată așa ceva.