Cred că este cazul să ne punem niște întrebări
Vizavi de recentele pățanii ale australianului Julian Assange, liderul WikiLeaks, cel care a fost și este cercetat – politic – de viol, după ce o damă apropiată de niște servicii secrete l-a reclamat că n-a purtat prezervativ în timpul copulației (o infracțiune în Suedia).
De aproape două luni, de când Suedia și UK au convenit să-l extrădeze spre SUA unde îl așteaptă o scurtă, sumară pedeapsă capitală, Julian Assange s-a adăpostit în ambasada Ecuadorului din Londra.
Cel de-al 52-lea stat american, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (sic!) i-a comunicat Ecuadorului faptul că dacă îi va acorda azilul, îi va retrage statutul special al ambasadei, va intra în perimetrul altfel protejat de convenția de la Geneva (link alternativ), și-l va ridica pe Assange.
Acesta a cerut azil politic în Ecuador, moment în care Regatul Unit i-a comunicat Ecuadorului faptul că dacă îi va acorda azilul, guvernul britanic îi va retrage statutul special al ambasadei, va intra în perimetrul ambasadei și-l va ridica pe Assange care, până în acest moment, n-a fost acuzat de nicio infracțiune, ci doar cercetat, procesul fiind în curs. Ce convenție de la Geneva? Ce drepturi ale omului? Ce proceduri ce n-au fost încălcate nici măcar în caz de război? La moarte cu el!
Ei bine, Ecuadorul i-a acordat azilul lui Assange iar câțiva polițiști au intrat în incinta ambasadei Ecuadorului din Londra, dar nu l-au ridicat pe dușmanul privat numărul unul al corupților și nesimțiților despre care s-au aflat că au făcut atât de multe și de dure șmecherii…
În momentul în care singurul stat care luptă pentru democrație și libertate este Ecuadorul, cred că este cazul să ne punem niște întrebări incomode.
În momentul în care singurul stat care luptă pentru democrație și libertate este Ecuadorul, în momentul în care un stat în curs de dezvoltare le predă vesticilor principiile pe care ei înșiși le-au predat și le-au însămânțat lumii moderne, în momentul în care singurul stat drept din lume este un micuț așezământ semi-bananier sud-american, cred că este cazul să ne punem niște întrebări incomode.
Cine suntem noi? Cine sunt ei? Cine sunt ceilalți?
Nu de alta, dar poate învățăm și noi ceva din lecția asta, pentru că noi ne-am aplecat ca o curvă în fața intereselor SUA în țara noastră, în timp ce Ecuadorul nu doar că a arătat că are coloană, dar a demonstrat și faptul că se ghidează după niște principii ce nu se lasă îndoite sub greutatea bâtei diplomatice ce-l lovește de două luni neîntrerupt.
Din păcate, cred că noi n-am fi făcut niciodată așa ceva. Și mai cred că eroismul nostru istoric este o făcătură. Degeaba ai un popor erou, un popor luptător, un popor martir, dacă cei care-l conduc nu au nici coloană, nici etică, nici principii, nici demnitate și nici măcar verticalitatea de a-i lăsa pe alții la cârmă.
Noi, în locul Ecuadorului, probabil l-am fi scos la licitație oricui ar fi licitat mai mult. Și chiar dacă asta nu s-a întâmplat, că n-a apărut oportunitatea asta de afaceri, mi-e și rușine știind că așa ar fi fost.
Așa că mă întreb: oare ce va spune istoria despre Europa actuală? Va spune că suntem o colonie americană? Că suntem neo-fasciști cu fețe de mari liberal-democrat-socialiști?
În fond, cine suntem noi? Cine sunt ei? Cine sunt ceilalți?
Da, buna exprimarea „colonie americana”…
Păi aia e. Și când am fost în UK am avut aceeași impresie. De fapt, de acolo o și am.
1. Conu’ Julică de la Uichilics e acuzat de fapt că după o întâlnire cu tipa pe 17 august 2010 ar fi aşteptat ca ea să adoarmă, după care ar fi futut-o în somn, ceea ce e o măgărie, dar la suedezi putea risca cel mult o amendă penală.
2. Acuzaţia nu a fost găsită pentru a-l trece prin furcile justiţiei suedeze, ci pentru a asmuţi împotriva lui acele categorii ale populaţiei civile americane care sar ca pişcate de ploşniţă când aud de sex (ştiind că pe Becali-ul american Rick Santorum l-au votat 3,8 milioane dintre ei şi în realitate sunt mai mulţi, avea balta peşte).
3. Nepoţii lui Barack-Vodă cel Negru vor să îi vină de hac lui şi cârtiţei lui Bradley Manning fiindcă blondul nostru le-a turnat dulceaţă în şoşoni ca Ionel Popescu al lui Caragiale, şi nu prin dezvăluirile pe care le-a făcut, ci pur şi simplu prin faptul că a demonstrat că se poate. Că el îşi permite să dea peste degete celui mai puternic stat din lume fără să fie nici KGBist, nici FSBist, nici chinez, nici nord-coreean, nici corporatist, nici politruc şi nimic altceva, ci pur şi simplu unul care face ce vrea el, când vrea el şi când i se scoală lui. Ori imaginea Americii trebuia protejată, şi pentru asa vor să îl lichideze după un proces stalinist, tocmai ca să demonstreze la rândul lor ce muşchi au ei.
Faptul că băieţii ăia spărgători de magazine de pe la coana Elisabeta II fac astfel de gesturi contrare regulilor diplomaţiei nu e întâmplător, e şi el un fel de manevră diplomatică, menită să demonstreze că muşchii nu îi are Ecuadorul, ci altcineva.
~Nautilus
1. Cel puțin dubios, nu?
2. Se explică. Pentru mine era un mister de ce au ales să-i vâre pe gât tocmai infracțiuni legate de sex. Adică e clar că nu ne reproducem prin fotosinteză și că sexul este o activitate plăcută și firesc, dacă nu ești de vreo religie dubioasă.
3. Relația dintre UU Govt. și WikiLeaks ar trebui să fie una ca între îndrăgostiți dubioși: cu cât unul încearcă mai tare să-l facă pe celălalt să se supună, cu atât mai tare celălalt va vrea să fie mai liber.