Gânduri despre atentatele de la Paris – selecție
De pe Facebook și nu numai:
Mobilul atentatelor nu e religia, ci ura. Ura, vectorul răului. Iar răul nu poate fi înțeles decât în termeni religioși (filosofia sau etica nu sunt suficiente). Religia nu e deci problema, ci soluția intelectuală.
Oamenii nu au nevoie de religie ca să se urască și să se ucidă. Religia e doar un pretext. Orice alt pretext e valabil și a fost utilizat: rasa, etnia, limba, clasa socială, averea, partidul politic sau chiar echipa preferată de fotbal.
Și:
Intrăm intr-o eră a intoleranței care va face să ne pierdem și ultimele libertăți dacă îi ascultăm pe defetiști. De pildă: defetistul Cristian T Popescu (TCP) adineaori, despre masacrul presei de la Paris:
“Eu nu sunt foarte de acord cu publicarea acelor caricaturi, cei care le publica le stiu a fi insultatoare pentru acesti religiosi islamici. Exista si limite in aceasta libertate a presei.
Trebuie sa existe si o limita, de ce trebuie sa publicam aceste caricaturi, ca sa crestem tirajul?”
Nu, CTP, o asemenea afirmație e obscenã si inacceptabilã și aduce inexorabil victoria bărboșilor.
Nimic, dar absolut NIMIC nu trebuie să fie dincolo de ironie și sarcasm și îndoială. Pentru asta, acum două secole, am avut Iluminismul și pe Voltaire și critica religiilor.
Idioții ovini care scriu chiar și după acest scuipat in fruntea civilizației că nu trebuie provocat sacrul sînt cei care ne fac să pierdem în fața bărboșilor.
Și:
Să înțelegem ceva foarte clar: cel mai probabil asasinii de la Paris nu sunt imigranți, nici măcar fii de imigranți, ci tineri francezi, născuți prin departamentul 93 (Seine-St-Denis), educați într-o ZEP (zône d’éducation prioritaire) și asistați social de contribuabilul francez. Tineri aflați în șomaj de când au terminat liceul, tineri care n-au pus în viața lor piciorul în Algeria (zic la întâmplare), și care încearcă să-și compenseze ratarea și inadecvarea prin asumarea unei identități religioase extreme. Sunt niște dezrădăcinați nefericiți, care nu vor fi niciodată nici arabi, nici francezi, nici buni musulmani, nici buni cetățeni ai Republicii laice (a se citi anticreștine).
Legal, sunt cetățeni europeni, mai europeni decât noi, fiindcă sunt în Schengen, folosesc euro și n-au MCV, după cum ni se repetă. N-au cunoscut niciodată restricții pe piața muncii în UE. Pot circula liberi oriunde în lume, inclusiv în SUA, cu pașaport francez.
Deci nu veniți cu idei de genul: afară cu ei din UE! În UE există zeci de milioane de musulmani. Câte? Nu se poate ști, fiindcă în Franța, de pildă, laicismul (a se citi anticreștinism) a eliminat din recensăminte întrebarea asupra religiei. Poți ști cine e imigrant naturalizat, dar nu cărei minorități îi aparține un cetățean francez, fiindcă acest aspect e ocultat cu program.
Întreb din nou: pot fi prevenite crime precum cea de azi, precum atentatele din metroul parizian, londonez sau madrilen? Cum?
Ce înseamnă integrare în logica culturii diferenței? Ce înseamnă diferență în logica omogenizării artificiale?
Problema nu e de poliție, securitate sau economică, nu e nici măcar socială. E culturală, religioasă, ideologică, identitară. Nu intră deci în domeniul de competență a omului recent, nu poate fi nici măcar formulată în newspeak-ul corect politic.
Ciudată alăturare de persoane am ales: în timp ce Adrian Papahagi este un intelectual ultra-ortodox, Dan Alexe este un intelectual și dihor ateu. Și amândoi au dreptate.
Numai că doar unul dintre cei doi apără religia, orice religie, în urma unui atentat terorist al cărui cauză a fost ura, iar al cărui pretext a fost religia.
Dar nu vreau să atac religia, pot face asta în fiecare zi. Vreau, însă, nici să nu deculpabilizăm religia când aceasta, în mod clar, a fost implicată, fie doar și ca pretext.
De aceea, deci, statul trebuie să fie laic, iar nu ecleziastic (religios), ca să elimine pretextul religios din interacțiunea inter-umană. De aceea statul trebuie să nu facă discriminări, ca să elimine pretextele urii. Și de aceea s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat, pentru că statul laic a fost slăbit de funcționarii care aveau credință că nu se va întâmpla nimic pentru că, deși s-au trimis mai multe sesizări de amenințare la adresa ziarului, nu s-au luat măsuri de securitate.
Plus de asta, o mașină capcană a explodat și în fața unei sinagogi din Paris, semn că…
L.E.:
Ce ironie trista ca la 300 de ani dupa, chiar in Parisul lui Voltaire, 12 oameni au fost ucisi in numele religiei, doar pentru extravaganta de a vorbi si scrie si desena ce le trecea lor prin cap!
Dar nu asta a fost cel mai trist lucru pentru mine, ca roman, azi. Ci constatarea ca am compatrioti care pot spune fraze ca “lasa ca si aia au gresit, ca i-au provocat! nu poti sa razi de lucruri sfinte!”.
Și:
CTP, crucişul presei româneşti, spune sofistic şi cu alte cuvinte cam aşa: gazetarii francezi şi-au cam căutat-o.
Extrapolez şi adaug: aşa cum şi-au căutat-o jurnaliştii postului de radio Europa Liberă, punînd în discuţie, şi uneori batjocorind plictisitor şi fără de talent, nobilele idealuri ale regimului paşnic şi peltic din România anului 1981. Normal că asta l-a înfuriat pe profetul central al comitetului de părinţi ai naţiei, iar aceştia au ordonat dinamitarea sediului Europei Libere din Munchen.
L.E.:
Oamenii ăia au murit pentru că făceau glume, un fel de drept fundamental al omului. Ar fi o tâmpenie să renunțăm la glume chiar acum. Dacă facem asta, bulangiii ăia și-au atins scopul.
L.E.:
Am tot respectul pentru comunitatea islamică, numeroasă și în România, dar pașnică. Am decis să scriu acest articol pentru a răspunde terorii, pentru a mă declara solidar și în final semnatar al principiului de viață al jurnalistului Stéphane Charbonnier – mai bine mort în picioare decât viu în genunchi.
L.E.:
TREBUIE rîs de religie si Dumnezeu. Cine insinuează argumentul “respectului” justifică asasinatele…
Vor veni să vă vorbească posaci moraliști și gravi bărboși gata să justifice, în cuvinte alese, asasinatele.
Nu există justificare.
Cine încearcă să recupereze asta din punct de vedere pretins iudeo-creștin manipulează și caută să strecoare o negare a principiilor fundamentale ale libertății.
TREBUIE rîs de religie si Dumnezeu. TREBUIE să folosim ironia și sarcasmul.
Avem nevoie de caricaturi cu Mahomed și cu Isus și cu orice alt idol.
Cine insinuează argumentul “respectului” pentru religie justifică asasinatele…
L.E.:
E datoria oricărui om inteligent să ridiculizeze orice credință stupidă. Asta e tot ce poți face ca formă de respect pentru niște oameni care au murit pentru că au râs de niște maimuțe înapoiate. Într-o zi o să dispară toate maimuțele înapoiate. Până atunci, o să mai moară mulți oameni nevinovați. Pentru că prostul nu râde, prostul se supără. Și maimuța își apără cu ferocitate credința irațională.
Și:
„Umorul înseamnă, înainte de orice, libertate. Defectele, prejudecăţile, devianţa, diferenţa, alteritatea aceste sînt marile surse ale umorului. Rîdem de tot ceea ce nu ne priveşte, nu ne seamănă, rîdem întotdeauna de celălalt, chiar şi cînd celălalt sîntem, de fapt, noi înşine. Umorul speculează diferenţa la maxim, dar nu pentru a genera sau pentru a întreţine conflictul diferenţei. Atunci cînd rîdem la un banc, nu o facem pentru că bancul este expresia credinţei noastre politice. Bancul nu este o declaraţie ideologică, nu enunţă o teză, şi, deşi poate părea subversiv, bancul nu face propagandă. Dimpotrivă. Umorul e forma convivială a confruntăii diferenţelor, umorul detensionează. Umorul nu încurajează şi nici nu legitimează prejudecăţile puse în joc – ar însemna să încurcăm efectul cu cauza -, umorul doar le preia din societate, din folclorul urban, din imaginarul colectiv. Umorul este (şi) expresia unei mentalităţi, nu el o generează.”
L.E.:
„Exista o limita a libertatii presei”. Nu, tristule, exista o limita a intelegerii tale.
„Si aia au gresit, ca i-ai provocat”. Gen, femeile in mini sunt toate niste curve si trebuie violate, nu?
„Sigur e o cacealma, cum de nu i-au prins pe ucigasi in ziua de azi, cand toti suntem supravegheati”. Pentru ca, boule, n-au scris pe fb si nici n-au dat sms iubitei cu „I-am kasapit, pupi!”
„E o libertate gresit inteleasa”. Da, fraiere, dar nu e vorba de jurnalistii ucisi. Aproape ai nimerit-o, asa ca iti spun unde ai dreptate: e o libertate gresit inteleasa sa ucizi in numele convingerilor tale!
„Raul provocat de cuvinte poate duce la o suferinta infinit mai mare”. Adica, cum ar veni, si jurnalisti erau teroristi, ca faceau misto. Sa mori tu, tanti, ai auzit vreodata de un pluton de executie din vorbe?
„E vina Occidentului, ca a exploatat lumea a treia, ca si-a facut colonii sute de ani si i-au umilit pe astia”. Acum nu mai sunt colonii. De ce nu raman astia demni la ei acasa si se duc in Vest sa descopere apa calda la robinet, fara sa inteleaga ca exista o legatura intre libertatea de exprimare si apa aia?
Crap. La pseudointelectualii astia care cauta justificari si dau vina pe victime – le doresc o sticla de sampanie in anus – asa, in spiritul tolerantei pe care o predica.
Citesc și eu ce scriu unii, alții, și mă îngrozesc. Caută justificări la măcel, de parcă așa ceva ar putea fi justificat.
Îngrozitor.
Citește atunci și culegerea lui Breivik – cea pe care a distribuit-o înainte de a măcelări 77 de persoane. Vei găsi ceva asemănări de discurs cu Lucian Mîndruță – un exemplu:
“Orice s-ar intampla, eu cred ca Europa a ajuns prea departe cu toleranta. Ca a permite unor culturi care darama biserici si ucid crestini sa-si ridice moschei si sa faca legea pe continentul nostru e deja o idee sinucigasa.”
vs.
“However, in any given social context, as Islam takes greater root — increasing numbers of followers, the construction of more mosques and “cultural centers,” etc. — the greater the likelihood that some number of its adherents will take its violent precepts seriously.
This is the problem that the West faces today.”
La fel cum Coranul este interpretat de niște idioți ca justificare pentru a ucide, cuvinte ca cele ale lui Mîndruță motivează alți cretini să omoare oameni nevinovați. Idioților și cretinilor nu prea ai ce să le ceri, dar parcă de la alde Mîndruță ar trebui să avem, totuși, alte pretenții.