Titlul nu-mi aparține, este o remarcă de-a lui Petru Bogatu, dintr-un text de pe Facebook:

Cui i-a mai propus Putin să împartă Ucraina?

În tentativa de a reface hotarele URSS, trasate în urma pactului Molotov- Ribbentrop , Putin a sugerat nu doar Poloniei să împartă Ucraina. Atare propuneri li s-au mai făcut Ungariei şi României.

Ruşii pentru prima dată au pus astfel problema în faţa Bucureştiului acum un an şi ceva. Propunerea de a dezintegra şi a împărţi Ucraina i-a fost făcută lui Traian Băsescu, după toate probabilităţile, de Nikolai Patruşev, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, în timpul vizitei în România din luna iunie 2013.

Atâta doar că preşedintele României, la fel ca şi premierul polonez Donald Tusk, nu numai că n-a apucat momeala întinsă de Moscova, dar nici nu a încercat să facă vreo dezvăluire pe această temă. Şi n-a greşit.

În caz contrar, era să fie pus astăzi în situaţia jenantă a preşedintelui Seimului polonez R.Sikordki care s-a văzut silit să dezavueze propriile mărturisiri. Cred că încă nu a venit momentul pentru aceste destăinuiri. Occidentul foloseşte informaţiile cu pricina pentru presiuni şi cotonogeli în culise, încercând să-l determine pe Putin să bată în retragere.

Oricum, Bucureştiul n-a muşcat mărul otrăvit oferit de Putin. De bună seamă, la ce i-ar fi folosit României recuperarea nordului Bucovinei şi sudului Basarabiei dacă ruşii ar fi ajuns la gurile Dunării? Un nou hotar comun cu Rusia ar fi pus România în situaţia unei ameninţări perpetue din Est.

În schimb premierul maghiar Viktor Orban, scrie publivaţia poloneză Gazeta Vyborcza, pare-se că a înghiţit nada ruşilor. El speră că Putin va distruge totuşi Ucraina şi îi va retroceda Ungariei regiunea Zakarpattia. Iată de ce Budapesta se opune sancţiunilor occidentale şi îi cântă în strună Kremlinului.

Trădarea lui Orban a ajuns atât de deaprte încât SUA au recurs acum câteva zile la nişte represalii fără precedent la adresa unui aliat. Washingtonul a sancţionat fără menajamente şase demnitari şi oameni de afaceri din anturajul premierului maghiar.

E un avertisment extrem de serios pentru Viktor Orban. Istoria ne demonstrează că americanii nu iartă infidelitatea. Mai cu seamă în condiţiile unui nou război rece cu Rusia. Premierul maghiar, întovărăşindu-se cu Putin, a pariat pe un cal mort.

Petru Bogatu

Întrebarea care se pune, pe mai departe: dacă Viktor Orban a mușcat momeala lui Putin, pentru dezmembrarea Ucrainei, oare n-ar fi putut, în alte circumstanțe, să fie de acord cu dezmembrarea României? Sau a Slovaciei? Ori a Poloniei?

Or, pentru a scăpa de un astfel de revizionism, ce alte soluții avem, în afară de dezmembrarea Ungariei? Adică, privind problema pragmatic, un stat revizionist este periculos, se vede. Nu este mai bine, deci, să nu mai existe un astfel de stat care, se demonstrează, și-ar dezmembra de bună voie vecinii?

Mai departe, oare toate eforturile noastre de prietenie româno-maghiară n-au însemnat chiar nimic, până acum? Oare buna vecinătate și deschiderea onestă nu mai valorează nimic?

Și, ca să mai câștige cincizeci de kilometri de teritoriu ucrainean, oare Ungaria nu-i vinde Rusiei tot Estul Europei și, dacă da, oare noi ce putem face ca să nu se întâmple asta?

Sau, ca să pun informația în context, știați că Rusia sprijină financiar niște ONG-uri din Harghita și Covasna? Cu alte cuvinte, ținta expansionistă maghiară nu este doar regiunea ucraineană Transcarpatia, ci și Harghita și Covasna, de un mare interes chiar și pentru politicienii de la București care, în ultimii ani, numai mizerii au făcut, ba cu autonomie, ba cu alte chestii.

Astfel, de la Moscova, în prezent pentru destruparea României se lucrează pe mai multe direcții:

1. Rusia și Ungaria sprijină financiar ONG-uri din HarCov.
2. Politicienii maghiari care conduc regiunea o sabotează economic, pentru a fi dependentă de Rusia și Ungaria.
3. Politicienii români de la București sprijină sabotajul, aliindu-se politic cu UDMR-ul.

Astfel, în condițiile în care știm ce urmărește Ungaria, de ce UDMR-ul mai este la putere în România? E simplu, jumătate din PSD (nu tot, dar jumătate!) face jocuri venite tot de la Moscova, dar le face într-o manieră în care să pară că ei luptă pentru țară (cum luptă Hrebe cu pădurile!).

Ce este de făcut, deci? Stăm ca-n Miorița, sau punem osul la treabă?