Astăzi, guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord a respins prima formă de propunere de Brexit, care presupune ca Irlanda de Nord să rămână într-un fel de influență UE, fără graniță cu Irlanda, respectiv cu transferul liber de persoane, bani și bunuri.

Acum, pentru că am mai mult context despre ce se întâmplă acolo, fiindcă am stat trei luni în Irlanda de Nord, pot să spun că poziția premierului Theresa May este una deosebit de abuzivă: pentru că în Irlanda de Nord, aproximativ 55% din populație se declară britanică, Theresa May a adoptat această poziție de forță.

Pe de altă parte, pe insula Eire, pe care se regăsește atât Irlanda de Nord cât și republica Irlanda, trăiesc 6,5 milioane de oameni, din care doar vreo 800,000 de britanici. Restul, majoritatea covârșitoare, find irlandezi, desigur. Care n-ar vrea ca pentru o minoritate a populației insulei, majoritatea să treacă iarăși prin coadă la vamă și alte mizerii de genul acesta.

Cumva are sens, și să dau și un exemplu: al doilea cel mai mare oraș din Irlanda de Nord se cheamă Londonderry. Mă rog, Londonderry îi spun britanicii, Derry îi spun irlandezii. Voit fără particula London. Cumva, așa ar fi fost și la noi: Moscova Sprie, Băile Sttalin 1 Mai, de-astea nasoale, e de înțeles.

Nu știu ce va face Uniunea Europeană în acest caz, dar nu cred că are dreptul să cedeze vizavi de acest aspect, măcar și pentru faptul că a investit sume mari de bani prin programul pentru pace și refacerea zonelor afectate de conflict. Pur și simplu, statistica și decența este împotriva a ceea ce Londra vrea să impună.

Firește, fiecare țară are problemele ei specifice, noi le-avem pe-ale noastre, de aceea este bine să știm de unde am plecat, unde suntem și unde vrem să ajungem. Cred că, totuși, în UK acest ultim aspect nu mai este clar.