Bag de seamă că Adrian Năstase vrea să-mi numere ouăle cu toată gura. Prin 2004 PSD-ul trimitea spam, la câteva luni de la promulgarea legii care-l interzice. Apoi şi-au făcut batalioane de postaci (oameni instruiţi să comenteze/ posteze comentarii defavorabile la adresa celor ce îndrăznesc să aibe opinii diferite).

Acum, maiestatea sa (se spune că ar fi regină, dar eu n-am de unde să ştiu, că mi-s hetero) este de părere că postacii sunt un lucru rău. Normal, pentru că internetul s-a dezvoltat mult în ultimii ani (acest blog n-are decât puţin peste un an şi jumătate, spre exemplu) şi nu prea-l mai poate controla. Mirobolantul spune aşa:

Internetul poate fi un instrument periculos. E suficient de puternic pentru a influenţa decizii publice, dar are această caracteristică a anonimităţii care permite aproape orice.

Deci duduia vrea linişte (cum vroia şi Ceauşescu sau Iliescu), nu zgomot. Însă zgomotul este ceva normal într-o societate funcţională, pentru că mereu vor fi (şi trebuie să fie) opinii divergente. De fapt el dezinformează acum, pentru că vrea să inducă ideea că opiniile postate pe internet, ca şi comentarii (sau chiar articole) fac parte dintr-o luptă de gherilă şi că nu sunt adevărate. Face asta în încercarea de a stârni dubii. Înainte de a fi acuzat că fac parte dintr-o grupare de-asta hai să ne uităm în DEX:

GHERÍLĂ s.f. Război de hărțuială sau luptă de ambuscadă dusă de partizani sau de trupe regulate. [Var. guerilă s.f. / < fr. guérilla, sp. guerrilla].

Deci nu, eu nu duc un război de gherilă cu PSD-ul. Eu îl duc făţiş, bărbăteşte. Am opinii puternice pe care le pot susţine şi justifica. Nu am nevoie să mă ascund.

Mie unul mi se pare cam hazardată treaba asta cu cenzura (că practic despre asta vorbim), pentru că nu prea poţi să cenzurezi, dacă n-ai dovezi clare în acest sens. Bine, sunt evidenţe, dar asta nu e de ajuns. Adică mă întreb când am început să renunţăm la principiul bunei credinţe. În fine, acesta este blogul meu şi eu sunt jupân aici iar domnia sa n-are decât să mă sufle (de praf). Pe banii mei şi munca mea eu decid ce este corespunzător şi ce nu. N-am nevoie de cenzură. Nici a sa, nici a guvernului.

Măcar putem să râdem cu un banc mişto.

Via Zoso.